Hai să încerc primul live text din Republica Culturală Chineză :D Cum sunt partener al evenimentului World Book Day alături de tovarășii din DreamTeamRO, am zis că merită să prestez corespunzător :)

Industriile culturale vor fi pentru economiile secolului XXI ceea ce au fost serviciile în secolul XX, zice un secretar de stat de la Ministerul Culturii. Mai spune că cei care vor investi în cultură vor avea de câștigat. Sper că vorbește și de minister aici, că altfel e din ciclul fă ce zice popa, nu ce face el…

Cristina Tătăreanu, organizatorul evenimentului, mulțumește DreamTeamRO, politicalocala.ro, reportervirtual.ro și, cu voia dumneavoastră, chinezu.eu pentru sprijinul acordat evenimentului :) Și noi mulțumim pentru că ne-ați acceptat modesta contribuție :)

Așa, de culoare, cineva a venit la acest eveniment cultural cu o foarte mișto motoretă de offroad :)) Iar unul din participanți are ringtone piesa ”Cele două cuvinte” :D

Dan Mircea Cipariu: În 2010 piața editorială a scăzut cu 40%, iar acum se învârte undeva pe la 40 milioane de euro. Cel mai important dușman al cărții este sărăcia. Pe zona cărții online este o pâine de mâncat pentru editori. Cartea virtuală reprezintă în România între 2% și 5% din cifra de afaceri. Au apărut pe piață edituri care vând titluri românești în format virtual, numai că profitabilitatea investiției încă nu poate fi pusă încă în discuție.

Reprezentantul editurii ALL, Mario Demezzo: Estimarea de 2-5% carți electronice în România este optimistă, pentru că în Germania e doar de 3%. În SUA vânzările de carte electronică au depășit pentru prima dată vânzările de carte clasică. Nu sărăcia este cauza pentru care a scăzut piața de carte, pentru că în același timp s-au vândut mai multe țigări. Transparența editurilor este o mare problemă la noi. Poți să fii excelent pe distribuția de carte clasică și să o dai în bară teribil pe online.

Radu Apostoae, de la Bookbyte: Motivația de a citi o carte a scăzut foarte mult, nu mai face parte din sistemul de valori impus în școală. De aceea poate că formatul digital reprezintă soluția pentru că se integrează mai bine în stilul de viață al potențialilor cititori.

Ioana Drăgan, realizator TVR Cultural: Cititorul de cărți electronice sunt oameni cultivați, care au deja experiență cu cartea, care sunt cititori ”de meserie”.

Se discută despre ceva redevență pe dreptul de împrumut, din care eu nu prea înțeleg mare lucru, așa că mă retrag cât mai sunt demn din ascultarea discuției…

Întrebare excelentă pusă de Mario Demezzo: Dacă am oferi mai multe cărți gratis, ar citi lumea mai mult?

O doamnă spune că între învățător și bibliotecar nu există nici o legătură, ceea ce e o mare problemă.

Mario Demezzo zice ca dintr-un tiraj de 2000, abia dupa ce ai vandut 1200 de cărți ajungi pe breakeven. De aceea editurile din România fac tiraje de 2000, deși cele mai multe nu reușesc să vândă nici 1000.

O doamnă de la Biblioteca Națională zice că editurile nu pot da cărți electronice bibliotecilor (cum fac cu cele 7 exemplare din cărțile clasice) pentru că nu există o lege a depozitării cărților electronice, deci bibliotecile sunt în imposibilitatea legală de a le primi. No dă-i pace, România lovește din nou…

S-a adus discuția de spre spam. Care, cică, dacă îl faci în scop nobil, cultural, e mai bun și are o scuză. Am luat microfonul și am zis, pe scurt: ”Nici dacă vrei să anunți a doua venire a lui Iisus Hristos nu ai scuză să faci spam”. Părerea mea de necredincios vivace, desigur.

Cum netul merge în Ministerul Culturii ca pastișa (ca sa zic așa) nu știu cât o să mai pot face tentativa asta de live. Zici că ești în bunker aici, să n-am vorbe în gură…

Se discută despre importanța traducătorilor. Ah, de câte ori m-am lovit de niște traduceri făcute de bunica lu mătușa lu socru lu șefu, de aruncai cartea dracului să o ducă… Dar, pe de altă parte, am dat și de cărți traduse superb. Și mă gândesc că de foarte puține ori când scriem despre o carte menționăm și aportul teribil al unui traducător bun sau prost. Promit să îmi revizuiesc atitudinea.

Cele două americance prezente la eveniment sunt șocate de faptul că în România se face o traducere de carte în 3 luni de zile și pe niște bani ridicoli, gen 5 lei pe pagină. Welcome to the Land of shit happening…

Florin Bican, coordonatorul unui program de translatori (găsiți pe siteul oficial al evenimentului denumirea întreagă :D) ne povestește cum în anii 80 un căpitan de Securitate, interesat de desele sale vizite la British Council, i-a spus că autorii britanici diferă de cei români prin faptul că ei, adică porcii de occidentali, pun idei în spatele cuvintelor :)