Zău dacă mă așteptam ca postarea în care vă invitam pe cei care aveți job, dar vă dați și pe blog să vedeți blogul ca un second job să stârnească atâtea reacții. Am stat pe mailuluri cu o grămadă de oameni zilele astea discutând chestiunea în cauză. Cel mai des mi se spunea că ei vor să facă asta, să se ocupe mai serios de blog, dar că nu prea mai au timp, că sunt obosiți după ce termină jobul, că nu au starea necesară, adică, pe scurt, scuze ca să nu facă ce ar trebui să facă. Pentru că asta sunt tot ce am zis mai sus și încă multe altele: scuze. Atât.
Treaba e simplă: nimeni nu te obligă să te apuci serios de blog, să te profesionalizezi. E o decizie, ca atâtea altele pe care le faci în viață. Dar, dacă te-ai hotărât să te apuci, atunci fă-o serios, nu îți mai căuta scuze. Căci, pe principiul blogului ca second job, scuzele de care ziceam nu le poți invoca la serviciu fără să ți-o furi, într-un fel sau altul. Atunci de ce mi le trântești în față atunci când vine vorba de blog? De blogul pe care, nu-i așa, tot tu ți-ai zis în barbă că o să îl aduci pe înalte culmi de dezvoltare și de băgat serios în seamă. Catch my drift?
Nu zice nimeni că e ușor. Dar, pe de altă parte, nici un lucru bine făcut și care îți aduce niște beneficii (căci despre astea e vorba și cu blogul, dragi ”poeți” 2.0) nu vine ușor. Trebe să pui un pic (mai mult, de fapt…) osul la treabă și să… hai că ați înțeles ce vreau să zic. Dacă nu ați înțeles, degeaba aș încerca să vă mai bat la cap, că tot degeaba, trust me.
Desigur, veți spune, există unii care nu își fac treaba nici la jobul de zi cu zi, așa că ce să le ceri să se miște mai cu talent în ceea ce privește blogul, adică second job-ul. În această chestiune, dacă îmi permiteți, îmi declin masiv competența, căci, nu-i așa, am și eu limitările mele majore…
29 thoughts on “Acuma, serios, nu îți mai căuta scuze să nu prestezi pe blog”
Da, scuza asta ca nu exista timp este intr-adevar cea mai putin adevarata, insa cea mai comoda pentru majoritatea.
Este un fel de transfer al responsabilitatii catre o entitate externa.
Eu cred ca in momentul in care chiar iti doresti ceva, iti faci cu siguranta timp pentru asta.
Mi-a placut enorm site-ul asta: therereallyisnosecret.com si cred ca exprima exact ce spui si tu aici :)
Asa este, cand m-am apucat mai serios de blogging am renuntat la alte lucruri mai putin importante, ca de exemplu privitul indelung la tv :D, si-n blogging este ca in orice alta activitate, rezultatele obtinute sunt direct proportionale cu efortul depus. Daca vrei sa fii mare si tare prin blogging dar nu depui un efort consistent e posibil sa devii un om apreciat cand vor zbura porcii.
@Lucian
pai ce faci, mah? vii pe blogul meu si ma acuzi asa pe fatza de plagiat? :)))))))))))
@chinezu :)))))))) eu de fapt ma gandeam ca: Great minds write alike :))))
Dar poate Blogul e un hobby, nu un second job. Prin urmare, cand ai timp il faci, cand nu, nu.
@razvanserbu
nu prea esti atent, deci ma intristezi…
eu scriu ce scriu pentru cei care nu vad blogul ca hobby, credeam ca m-am facut destul de bine inteles
dar vad ca nu… ma bad, desigur
Ştii cum e, la job vezi salariul cum intra, ai o motivatie, dar sa te convingi singur sa scrii zilnic stiind ca nu ai alte beneficii decat comentariile cititorilor si crearea unui brand personal, iar banii vor veni candva …pentru unii e prea dificil.
io zic ca daca esti consecvent vor veni si banii si traficul si comentariile pe care ti le doresti, numai ca toate astea nu vin gratis, ci, cum spune toata lumea tre’ sa bagi si tu ceva, ca nu pica nimic din cer asa moca. Scuze se pot gasi oricand pentru orice. Eu incerc sa scriu in fiecare zi, fara sa ma simt obligat sa fac asta, pur si simplu imi place si momentan nu ma gandesc la bani sau alte chestii care sa-mi revina din blogging. Imi este suficient sa cunosc oameni noi si pareri noi :) Iar timpul alocat pentru un blog si-l face fiecare dupa cum vrea de la 15 minute pana la 10 ore pe zi, asa ca scuza asta iese din calcul pentru mine :)
ba, tu vrei sa fie cat mai multi bloagari profi ca sa iti dea link? :D
@Marius Sescu
pai aia zic si io, ca nu e pentru toti. usor nu e, aia e clar, dar ce fain :D
@papa
no asa, sper sa vorbesti asa si peste vreo 2 ani :))
@Dan Ciulea
iarasi imi strici feng shuiul, mah? :))
Eu am mare grijă de blog. Dimineața îl prășesc. Mai după-amiază scot niște cartofuți din el. Maine câteva ridichi și două-trei cepuțe.
Nu e nimic profesionist in ce faci, pentru ca nu e o profesie. De ce esti asa de rapid in a dispersa mania grandorii catre oameni ? Faptul ca cineva iti citeste aberatiile pentru ca exista un mediu care ti-a permis asta, cu care nu ai nici o legatura, nu te face mai mult decat un oarecare. De ce ai impresia ca faci ceva bun ?! Pentru ca iti iei ca punct de orgoliu sa nu jignesti lumea ? Crezi ca asta face opiniile tale mai mult decat opinii ? Esti ipocrit si increzut, si siguranta cu care vorbesti de „blogosfera” si de „blog” ca ceva tangibil si finit, cand sunt de fapt inversul acestor notiuni, iti ilustreaza si labilitatea.
ba se poate. eu scriu pe blog minim 2-3 articole pe zi, rar se intampla sa scriu 1 sau deloc. si ma duc si n-am bube la facultate sau la job. acum depinde si in ce domeniu lucrezi. dar nu stiu cat tine scuza asta, cu n-am timp.
Cred că care spun că nu au timp suficient pentru a posta pe blog, confundă lipsa de timp cu lipsa de interes pentru această îndeletnicire. Când eşti pasionat cu adevărat de ceva, se găseşte timp întotdeauna! :)
Erată: *Cred că cei care spun… :lol:
Scuzele in cazul acesta le vad un fel de fals inlocuitor al talentului real si al increderii in propria persoana.
Cand scrii pe blog o faci din placere si nu trebuie nici sa-ti ceri scuze si nici sa te simti obligat. Asta nu inteleg multi.
ioana cred ca esti cam dura….pt. nu e in nomenclator asta inseamna ca nu-i o profesie?
iar profesionist e un termen mult mai complex.
tipu asta la care comentezi tu e chiar ok. nu nu-l cunosc personal si nu nu am blog si nici nu vreau. sunt doar o cititoare profesionista…
@ Ioana
cred că e vorba de o confuzie aici: normal că nu e profesie, e mai mult de atât – este ocupație izvorâtă din pasiune, și care aduce și profit, desigur. profesie este acea ocupație exercitată pe baza unei calificări oficiale (carton de facultate, adică), care adesea se întâmplă să-ți placă mai mult sau mai puțin; sau să nu-ți placă deloc. ocupația este ceea ce faci, iar dacă faci de plăcere, cu atât mai bine.
@Ioana
ioi, tu fata, dar ce viata trista poti sa ai cand judeci atat de dur un om pe care nu il cunosti si care, de fapt, nu are deacat o foarte mica (si, de altfel, necesara) legatura cu ce acuzi tu acolo…
imi pare rau ca esti asa, zau, sper sa fie doar o posa proasta si nu un mod de viata…
In principiu sunt de acord cu ce spui tu, dar pot sa te intreb ceva ? Tu ai citi 10 articole slabe sau 3 articole bune ?
Perspectiva unui începător. Nici începător nu ştiu dacă mă pot numi, de fapt. Sunt abia vreo 2 săptămâni de când am „dat drumul” blogului şi nu văd încă unde-i capătul drumului: to pro or not to pro. Cred că depinde şi de cum înţelegem termenul de profesionist: e vorba de monetizare? Sau doar de calitatea comunicării? Nu o să fiu ipocrit să spun că nu visez ca într-o zi să câştig şi oareşce parale de pe urma blogului, dar deocamdată ce mă intrigă e partea de socializare (care se lasă aşteptată, comentariile tind spre zero). Deocamdată, ceea ce mă face să stau noaptea până la 2-3 ca să scriu/traduc (dacă vizitaţi blogul, o să înţelegeţi) e ideea că posturile mele ar putea fi utile cuiva/ar putea să-i provoace o reacţie (pozitivă, negativă, feedback să fie).
Oricum, pe lângă job-ul full time, la mine se adaugă şi familia, un factor neluat în seamnă aici, reprezentată în cazul meu de una bucată fetiţă de aproape 2 ani care nu mă lasă să mă aşez la calculator înainte de ora 11, când adoarme. Nu am avut niciodată intenţia să scriu mai multe posturi de 2-3 rânduri pe zi sau să postez neapărat ceva, însă încercarea să scriu ceva relevant/interesant chiar şi la 2 zile e destul de obositoare în momentul ăsta.
Şi nu cred că o să mă scuz vreodată atunci când nu postez pe blog (mai ales că deocamdată e artă pentru artă, adică blogăreală pentru blogăreală).
(Aş fi vrut să pot da edit la mesajul anterior)
O altă activitate care mi-a mâncat foarte mult din timpul în care aş fi putut scrie a fost documentarea. Şi nu mă refer la documentarea pentru articolele postate, ci la sutele de pagini citite (deja, în doar două săptămâni) despre blogging. Care e o chestie mult mai complicată decât pare la prima vedere. Şi pe care ar fi trebuit să o fac înainte, însă am încercat să profit de un moment favorabil şi să lansez blogul cât mai rapid. Practic, în 3 zile am terminat primul material şi am lansat blogul, cu minimum de tweaking pe partea de aspect. Ca să aflu ulterior că blogger e de 2 lei (zic unii), layoutul e prea simplu, nu am poze, nu am filme, scriu prea mult etc.
Acest al doilea job se anunţă a fi cel puţin la de complicat ca şi primul. :)
ca să ajungi unde îţi doreşti trebuie muncă şi sacrificiu. problema este că în tot acest timp nu poţi fi sigur că vei reuşi saucă proiectul tău va fi un succes.
până la urmă, poţi să pui pasiune şi să dedici timp şi ce mai e nevoie, dar să nu prindă. punct
@Ioana: Dacă stai bine să analizezi nici profesia de jurnalist nu este prea strict reglementată. Printre marii jurnalişti vei găsi vei găsi multe persoane care la bază sunt ingineri, jurişti sau chiar medici. Dacă prin profesie înţelegem doar ce este inclus în COR, ai dreptate a fi blogger, nu este o profesie! :)
@Ego: După doar două săptămâni de blogging îţi pui cam multe probleme! Mai munceşte măcar un an şi pe urmă îţi poţi forma o opinie fundamentată. :))
@Dan Tănăsescu
Cred că e ok să-mi pun problemele astea acum… dacă nu mă gândesc acum la problemele astea, pe măsură ce mă lovesc de ele, s-ar putea să nu rezist un an. Sau să mă plictisesc, ceea ce e şi mai grav. :))
Deocamdată nu am timp de opinii. Activitatea mea blogăristică e deocamdată ca-n primul episod din Lost. :) M-am prăbuşit & trezit într-un loc necunoscut, alături de oameni necunoscuţi, cu prădători necunoscuţi în jur etc. Şi nu ştiu dacă o să supravieţuiesc un an, dacă mă haleşte monstrul din pădure? :)
@Ego: Eu cred că, dimpotrivă, dacă te gândeşti acum la problemele astea s-ar putea să te laşi în mai puţin de un an! :)) Vezi tu, asta e problema multora: îşi umplu timpul mai mult gândind decât făcând pur şi simplu ceva, din plăcerea pură de a face. E bine să fii mai zen, aşa ca japonezii…
@Dan Tănăsescu.
I’m fuckin Zen. Dar ca Steve Coogan în In the Loop, adică un zen activ. :)
Am zis şi-n primul mesaj, e vorba doar de plăcere. Doar că plăcerea va fi mai mare când voi înlătura obstacolele tehnico-logistice. Probabil niciodată, dar măcar să scap de bătăile de cap mai mari…
Anyways, poate m-am exprimat greşit, dar rămâne cum am stabilit: fără scuze, da?
Baftă!
Pingback: Duminica de link-uri | Eu sunt nebun sau ceilalti ?