Cam câți români trăiesc din blog, doar din blog? Ne apucă tristețea dacă privim lucrurile așa… Pentru că foarte puțini reușesc asta, înfiorător de puțini. Ăsta fiind un semn clar că, indiferent cât de rotunzi și de importanți ne dăm noi ca ființe 2.0, mai e mult până departe. Cei mai mulți bloggeri trăiesc din job sau, după caz, din banii părinților sau ai familiei. Asta e realitatea. Ne place, nu ne place, asta este. Ideal ar fi să încercăm să schimbăm asta, cu pași mărunți, că altfel nu se poate, dar siguri. Și să trecem, cât mai mulți, de la stadiul de amatori (căci, cu drag vă spun, cam asta e situația la noi) la cel de profesioniști. Sau măcar să ne apropiem cât de cât de nivelul ăsta.
Discuția e amplă, desigur. A o aborda în ansamblu ar însemna să scriem o carte. Așa că eu zic să încercăm să luăm, pe rând, anumite aspecte și să le discutăm. Astăzi, spre exemplu, vă propun să povestim pe tema bloggerului care se mișcă bine în blogosferă, dar care are un job, mult mai lumesc, ca să zic așa, din care trăiește.
Jobului îi ia bloggerului cea mai mare parte a timpului. Așa e și normal, de acolo vin banii. Așa că pe blog prestează când poate și cum poate, în limita timpului liber și a disponibilităților care îi mai rămân după ce termină treaba la muncă. Unii sunt prea storși pentru a mai găsi resurse să fie prezenți intens pe blog. Mai ales că la multe locuri de muncă internetul e limitat, cu siteuri blocate și cu supraveghere atentă. Adică e cam greu când ești la job să fii și blogger.
Cei mai avantajați sunt cei al căror job este în industrie. Adică ori lucrează pentru un site, pentru o agenție care are legătură cu onlineul sau pentru un publisher clasic, prezent și pe online (ați înțeles ideea). Și pentru care combinația job-blog este una chiar indicată, căci oricum sunt pe felie la slujbă. Dar și aici, cu mici excepții, tot jobul primează.
Cred că marea problemă a bloggerului care are job clasic este nu neapărat timpul, cât mindset-ul în care performează. Adică banul oricum vine de la slujbă, iar blogul e așa ori de încercare, ori de eliberare a unor trăiri lăuntrice, ori pentru te miri ce motive. Dar acestea, în cele mai multe cazuri, nu sunt cele care să funcționeze ca un driver serios pentru ca bloggerul cu pricina să încerce să performeze din ce în ce mai bine, să încerce să se profesionalizeze. Și atunci apare cercul vicios job-blog-job din care e greu să scapi dacă nu inversezi un pic prioritățile.
Să nu înțelegeți că zic să acordați mai puțină importanță jobului. Ci doar să acordați mai multă importanță blogului. Să îl mutați de pe raftul unde țineți ”printre altele” pe raftul ”second job”. Să vă imaginați că aveți două joburi. Și că partea cu blogul e un fel de internship pe care îl executați cu sârg și dăruire pentru că vreți neapărat slujba asta, vi se potrivește. Și, după ceva vreme, veți putea spune dacă merită să mergeți mai departe sau nu. Dar, foarte important, măcar ați încercat :)
31 thoughts on “Cum combini jobul de zi cu zi cu scrisul pe blog?”
greu, dar nu imposibil
Eu lucrez de la 8 la 17 si sincer sa fiu nu mi-e asa greu sa postez un articol pe zi, uneori chiar doua. De obicei seara inainte de culcare incep sa schitez articolul si-l termin cam in proportie de 60-70%, iar dimineata cum ajung la serviciu, in timp ce imi beau cafeaua facatoare de minuni, il termin. Am noroc ca nu lucrez undeva unde am de facut ceva tot timpul. Mai se ivesc scurte pauze, numai bune pentru a mai pune cate ceva pe hartie, pentru blog, bineinteles.
Hai sa-ti spun pararea mea citind ce se scrie in Romania. Se pare ca in Romania se scrie blog de dragul de a scrie blog. Ca asa e o moda se pare. E un scop in sine, nu e ceva natural.
In primul rand de ce scrii un blog? Cred ca cel mai natural raspuns este: pentru ca am ceva de spus si vreau sa impartasesc asta si cu restul lumii. Cum ai pus tu intrebarea suna ca si cum ar trebui sa ai tot timpul ceva de spus si asta nu e cazul in 99% dintre cazuri. Daca nu am ceva de spus de ce as scrie pe blog (indiferent de job sau mai stiu eu ce circumstanta)?
Eu unul pot zice ca jobul e scoala. Din fericire, datorita blogului si fotografiei, ma intretin singur de 1-2 ani. Totusi, de multe ori, ajung sa vin acasa la ora 2 de la scoala si apoi sa plec sa fac fotografii pt. diferiti clienti si ajung la 7-8 acasa. E obositor, dar merita.
Asa e precum spui. Foarte greu de rezolvat. Poate o Uniune a bloggerilor asemanatoare organizatoric cu Uniunea Scriitorilor. Zic si eu, nu dau cu parul !
@zimbrul
eu vorbesc de cei care vor sa se profesionalizeze, iar cei despre care vorbesti tu e clar ca nu fac parte din categoria asta, asa ca, daca imi permiti, acest post nu este pentru ei :)
Desi banii imi vin din alte parti, blogul imi ia cel mai mult din timp. Am lipsit putin, vacanta deh, si imi revin in ritm. Sunt unul dintre aceia care vrea sa traiasca din blog si stiu ca mai e cale lunga pana acolo. Si mult de invatat. Nimic nu e mai frumos decat sa faci ce iti place si apoi sa mai fii si platit pentru asta, de aceea am participat la tot felul de concursuri si campanii pentru a-mi face blogul mai cunoscut :D Deocamdata sunt in grafic cu activitatile care ma vor duce catre „salariu” din blog :D
Pingback: polimedia.us/fain/
Cred ca sunt unul dintre norocosi. In pauzele dintre articole mai vad ce a aparut pe bloguri, mai bag un comentariu, studiez statisticile. Nu ma pot plange. :)
Problema este ca pentru a ajunge la un nivel cat de cat ok cu blogul, trebuie destul de multa rabdare si perseverenta. Multi cand nu vad rezultate rapid (cateva luni), mai ales ca au dat atentie mai mare blogului decat jobului (poate), se lasa pagubasi crezand ca nu are nici un rost sa mai scrie ca oricum nimeni nu ii baga in seama.
Eu cred ca pentru a incepe si pentru a aduce un blog la linia de plutire macar, trebuie sa ai mult timp sau sa stii bine ce faci si sa perseverezi. Pentru un incepator in domeniu care si lucreaza 8 ore pe zi…este cam greu, dar nu este imposibil.
Hmmm, cand esti ca mine acum..in pauza de munca, ai timp sa te ocupi de blog. Si e o ocupatie taaaaare placuta. :)
Bine le zici chinezule. Ar trebui sa trag si eu cateva invataturi de aici
Vrei sa zici ca „profesionalizezi” in a scrie pe un blog? Asta in timp ce ai alta meserie? Ca evident daca ai fi profesionist scrisul ar fi sursa principala de venit si in cazul acesta postul nu ar mai avea sens ;)
Printre randuri, in pauza de munca, acasa inainte sa plec la munca, noaptea cand vin de la munca. Incerc sa scriu lucruri interesante si nu de dragul de a scrie.
gerhald: aşa e maestre. eu nu mă pot lăuda cu aşa performanţe. nu pot intra de la muncă ptr că m-ar executa ăştia imediat dacă ar afla cine sunt, abia seara când ajung acasă mă uit pe mail, culeg poveştile trimise, creez articolele, corectez etc.
în ultimele 3 săptămâni m-a apucat 1 noaptea
dar e bine că îmi place ce fac
Eu pun blogul în faţa facultăţii deseori, pentru că şi facultatea îmi acordă acest prilej, nefiind unsa foarte stresantă, şi tot nu mi greu să mă profesionalizez în ale bloggingului. Dar, ciudat sau nu, eu sunt omul ce nu are răbdare absolut deloc, însă cu blogul am, am pentru că-mi dau seama că tineretul e privit altfel şi în mediul online, altfel eştivăzut când ai facultatea terminată şi altfel când zici că eşti student. Şi crede-mă, am dreptate, că doar am trăit pe propria piele chestia cu „ce ştii tu de aia, dacă încă eşti student?”.
Acum depinde şi de blogger, dacă vrea ca blogul să fie resursă financiară pentru bugetul propriu sau doreşte a fi doar o sursă de relaxare, de clătire a creierului intoxicat de-a lungul zilei.
Nu e bine sa te vaiti ca nu ai timp sa scrii pe blog. Nu e o munca de la care sa te sustragi. Daca iti place ceea ce faci,iti faci timp si repet, nu trebuie sa scrieti X articole pe zi. Trebuie sa scrieti ceva interesant de actualitate si de calitate. Atat.
Timp.. timpul costa bani vorba aia. Deci, Job-ul de zi cu zi iti ocupa cateva ore bune, mie de exemplu de la 9:00 la 17:00, si imi fac timp si pentru blog, dar daca nu am, nu e sfarsit de lume! La urma urmei trebuie sa avem si o viata sociala oameni buni.
Deci, cand vine vorba de blog, imbini utilul cu placutul. :)
ma sincer nu imi e usor… daca era numa’ serviciu, nu era asa o problema, ca lucrez de la 9 la 17, dar mai am familie, prieteni … intelegi.. adica plm, dupa ce ca ies de la birou la ora 18 (ca doar nu termin), mai beau o bere cu pretinii, ajung acasa la ora 21 … si atunci sa ma apuc de scris pe blog… si buburuza…:-) …
in principiu imi scriu articolele cand am o pauza… nu am un anumit interval orar… cand cum (in functie si de inspiratie … :P )
Mergând pe ideea ta, înseamnă că am 3 job-uri. Ce-i drept blogul e ultimul, dar asta nu inseamnă că-l tratez cu mai puţină seriozitate. De fapt prietenii zic că-i acord prea multă atenţie. :D Deci pt mine nu există scuză să nu scriu măcar un articol pe zi la orice oră din zi sau noapte, asta poate şi pentru că simt că am o datorie faţă de cititorii mei, puţini, dar care revin. :) Partea bună e că principalele surse de venit au legătură cu mass media şi mediul online, iar asta îmi permite să mă desfăşor şi pe wordpress. Într-adevăr un blog nu-i un lucru uşor, dar parcă-mi pare rău că nu m-am apucat mai devreme de el. Putem face o analogie: blogul e ca un copil. L-ai vrut? Fii responsabil şi creşte-l! :D Părerea mea. :)
E un lucru mare, sa le arati celorlalti calea pe care trebuie sa o urmeze, multi vor zice ca le vrei raul dar cei care cu adevarat vor sa faca din blogging mai mult decat o pasiune, si vor sa traiasca din asa ceva vor intelege ce ai zis, si te vor urma, te urmaresc, incerc sa fur cateva din secretele bloggerului trecut prin multe, iar atunci cand traficul mi se dubleaza de la o saptamana la alta sunt enorm de fericit.
pentru mine a fost si este un job, din pacate pentru mine nu s-a dovedit greu a atrage un anumit numar de vizitatori sau sa scriu un anumit numar de articole. Scrisul e relativ usor cand iti place ce faci, e mai greu sa transformi literele si paragrafele in bani. Parca ai scris tu ceva despre asta, dar sincer tot nu sunt un om lamurit :) Scuze ca am fost putin offtopic.
Uneori nu ai timp si de blog. Dupa ce te streseaza seful la serviciu mai ai chef doar de bere.. si iar bere. Dar imi fac timp si pentru blog, toate acestea in conditiile in care blogul nu-mi aduce nici un castig (inca)
Deci mie imi este MEGA FUCKING ULTRA IMPOSIBIL de greu.
Fara sa exagerez :D
In cazul meu cu articole care nu e musai sa fie date azi, acum, imediat, scriu la un moment dat o baterie de posturi si apoi le dau drumul… Cand e vorba de breaking news ca am gasit bilet de avion Bucuresti – Bangkok la 300 euro, imi trebuie cateva minute sa scriu postul, sa-i dau drumul pe facebook si sa apas butonul de twitter
Evident că nimeni nu s-a născut mare blogger din scutece și toți am trecut mai întâi pe la un job, am acumulat informații etc și ne-am trezit că avem un spațiu personal virtual care ar fi frumos să îl întreținem cum se cuvine (eventual să și scoatem ceva bani, de pe spinarea lui, măcar cât pentru găzduire).
Deocamdată suntem la graniță, pentru că nu văd să existe prea curând în România o branșă foarte mare de oameni care să lucreze doar cu blogul personal. Let get serious.
Din punctul meu de vedere blogul este un fel de tărâm fantastic care îți aduce mai degrabă satisfacții emoționale decât financiare.
`Acum se poate să fi călcat în ceva până să ajungi la tastatură și să te bucuri de atenția celor cu bani sau să fi întradevăr talentat și …
Pingback: Acuma serios, nu îți mai căuta scuze să nu prestezi pe blog | Chinezu
Pingback: Cu emoție mare, vă anunț prima campanie Blogal Initiative | Chinezu
Pingback: Blogger profesionist | Moldovan Cristian blog
Pingback: Cinci paşi de bază când vrei să lansezi un proiect online • Chinezu
Pingback: Bloggeri care îşi caută job - Chintesenta zilei pe chinezu.eu
Nu stiu cum se face dar si articolele tale mai vechiute, sunt pe langa faptul ca sunt un deliciu de citit, sunt si foarte actuale.
Astept sa publici cartea cu influenceri, (ca sa o si cumpar, ca sunt fata finuta :D ) ca asa ai zis intr-o video conferinta de curand.
Ana