Am fost printre puținii (din păcate, ah și ce rău îmi pare să scriu asta…) care a menționat succesul extraordinar al primei ediții de ”Săptămâna familiei, săptămâna fără TV”, când peste 20.000 de copii au lăsat televizorul și au vizitat muzee, biblioteci, chiar planetariul din Baia Mare. A fost un succes care a depăși cu mult, cu foarte mult așteptările organizatorilor. Drept pentru care au decis să mai facă o ediție.
De data asta sper din tot sufletul că o să fim mai mulți care, măcar atât să facem, să menționăm astfel de inițiative. Care nu sunt făcute de vedete, nici de siteuri pe care le știe toată lumea, ci de oameni care vor ca ceea ce fac să vorbească pentru ei. Vă invit să sprijiniți, așa cum puteți astfel de inițiative. Chiar dacă nu o faceți neapărat pentru voi. Dar măcar pentru copiii care vor auzi de la voi despre o astfel de oportunitate și vor lăsa, măcar pentru o oră, două calculatorul sau televizorul și vor ieși din casă.
Aveți mai jos clipul campaniei. Care nu e nu știu ce superbie video. Dar nici măcar nu contează asta. Ci mesajul pe care îl transmite. Și care este unul care mie îmi place foarte tare.
24 thoughts on “Zău dacă poți combate violența la TV cu televizorul…”
O saptamana de privatiune nu ajuta cu nimic. E ca si stinsul becului pentru o ora! ;)
Ne omoram de cand pictam peretii pesterilor, TV-ul este doar un alt perete unde este reprezentata vanatoarea.
@Gerhald
adica mersul la muzeu sau la biblioteca e echivalent, dupa tine, cu stinsul luminii pentru o ora?
iti marturisesc ca nu inteleg o astfel de logica, nici daca ma pui sa fac vreo 14 facultati…
mai mult decat laudabila initiativa…nici eu nu sunt de acord cu Gerhald, poate teoria se aplica parintilor dar copiii au alta perceptie si sunt atrasi de te miri ce. asa ca (aproape) orice ii rapeste din fata tv/pc e binevenit .sharuim cu spor.
Pingback: Saptamana familiei, saptamana fara TV! « Mr. Madpenguin
O initiativa ok. Din iulie 2010 m-am lasat de TV. E mai bine, mai liniste…
Intradevar, cu o saptamana nu se face primavara dar se contureaza un inceput, se trage un semnal de alarma pentru parinti, si se deschide apetitul copiilor pentru lucruri noi si interesante. Si in legatura cu violenta,,,e adevarat, omul este violent prin natura lui si asta se vede si la TV. Dar nu violenta este neaparat problema ci faptul ca stand cu ochii in televizor, copiii nu sunt stimulati cum trebuie, uita sa mai traiasca in lumea reala, nu stiu ce e aia o carte sau joaca afara, o interactiune reala cu parintii lui sau cu prietenii….si daca mai adaugam si calculatorul…s-a zis cu tot…O sa sustin si eu aceasta campanie pe blog.
Toate cele bune
Pingback: Saptamana familiei, saptamana fara TV » Siteguru.ro - Blog despre Social Media, SEM, PR
Sunt impresionat. M-am udat tot. Campania asta rezolvă totul, mai ales că au vizitat planetariul din Baia Mare. Corect, acolo este o Mecca a non-violenţei. Nu, pe bune, ne trezim vreodată?
@BogDan
sunt sigur ca tu faci mult mai multe lucruri utile decat cei de la zibo.ro
poate ne dai si niste exemple, daca tot faci de cacat cu atata nonsalanta astfel de initiative
stii parerea mea despre cei care stau pe gard si comenteaza numai ca sa comenteze, dar cu facutul mai greu
asa ca nu mai insist
Cristian, am o istorie încărcată. Când salvam oameni de la moarte, alţii mă condamnau că nu-i las să moară, pentru că o merită. Când îmi puneam viaţa în pericol pentru ca alţii să trăiască, unii încă haleau gogoşi de la gară, aşa că te rog, ai demnitatea de a mă scuti de aşa ceva. Când făceam reportaje referitoare la dealerii de droguri din Dristor, cumpărând de la ei marfă, cu banii ziarului, şi temându-mă pentru maşina care filma totul din spate, muţii descopereau McDonald’s. În clipa de faţă nu aş mai ridica mâna să ajut pe cineva fără să fiu plătit, cum eşti plătit şi tu pentru tot ce faci. Treaba asta cu „vai, ce moral sunt eu”, mă lasă rece. Vrei să facem mişto, hai să facem mişto: ca jurnalist, de câte ori te-ai pus în pericol pentru semenii tăi? De câte ori ai pus mâna să repari, cu riscul vieţii tale? Eu sunt gata să-ţi aduc o parte din dosarul meu de presă, în care există semnătura mea, munca mea, riscul meu, aruncat şi asupra familiei. Şi martori. Şi fac asta pentru că te apreciez, că nu mă deschid în faţa oricărui ordinar. Plătesc eu berea. Ai cu ce să vii la discuţie?
Lasă-mă-n pana mea în pace. Să dai din gură nu înseamnă nimic. Şi mai ţine cont de ceva: nu m-a obligat şi plătit nimeni vreodată să fac ceea ce am făcut. Poate asta îţi spune ceva, dacă tot eşti moral şi deontologic.
@BogDan
daca tot ce ai facut (si daca e asa cum zici felicitarile mele) te-a facut ca, in cele din urma, sa depui armele, sa te scarbesti, sa te amarasti si sa devii improscator de negativism, nervi si ura, atunci le-ai facut degeaba
nu toti putem fi eroi ca tine
si nici nu vrem sa fim, daca apoi ajungem cum te vad acuma ca esti tu
daca initiativa asta ti se pare un cacat, daca eu nu ma ridic la nivelul pe care tu il astepti de la cei pentru care te-ai jertfit tu, atunci te rog sa propui tu altceva
si nu istorie personala, indiferent de cat de glorioasa estea ea, istoria
ceva din ”acum”
si care sa fie mai misto decat initiativa asta de cacat a celor de la zibo
si apoi mai vorbim
Eu nu sunt erou, Cristian.
Eu sunt un prost.
Înţelegi?
Am crezut că schimb ceva. Sora mea are cu 12 ani mai puţin. Am crezut că îi ofer o altă lume. Că eu, adunat la alţii (nu sunt nebun să spun că am fost vreodată singur), vom da un plus. Nu am dat. Mi-am dorit plusul ăsta mai ales pentru urmaşul meu. Am renunţat să-l mai am. Dacă eu am ratat în a construi ceva mai bun, cum să cred că el va reuşi? Nu vreau să produc victime, Cristian. Nu vreau. Nu vreau să produc nici eroi. Însă tot ceea ce am dorit a fost să produc normalitate. Şi nu am reuşit. Mă pot considera, cumva, un ratat, acceptând inclusiv definiţia lui Paler vizavi de ‘ratat”, adică „un om care a avut nişte capacităţi aparte, dar a eşuat să le folosească la maximum”. Vezi, deja sunt cumva fericit. Sau nu.
Regret. Uneori, trecutul vine peste mine. Şi mi-l cunosc. Şi aş fi vrut ca măcar o singură clipă din cele oferite oamenilor pe care i-am cunoscut şi ajutat…să fi contat. Asta doare. Enorm. Pentru că toată viaţa mi s-au întins mâini. Şi am întins mâini, uneori frizând demenţa. Nu am putut face nimic. Poate că, ajuns la capitolul la care am atins altruitatea maximă, am rămas singur. Nu neg, nu condamn, nici nu acreditez asta.
Azi nu mai pot să cred. Să mă ierţi, mai ales tu. Poate vor veni ceva dobitoci, care vor spune că următoarea mea declaraţie este „gay”, că azi „gay” este folosit pe scală extinsă, o să devină „gay” să-ţi fuţi nevasta. DAr Cristian, uite ce am de spus: ai un suflet bun, aşa-l văd; nu-l irosi; nu sunt mulţi să-l deţină şi, fie că este vorba de plată sau nu, nu sunt mulţi să meargă înainte.
Şi să mai ştii ceva: dacă ar fi să mă alătur unei campanii duse de un blogăr, eşti singurul în care aş putea crede în clipa de faţă.
Da, sunt un ratat. Şi-mi recunosc singur asta, lucru care doare mai tare decât dacă mi-ar demonstra alţii. Dar nu sunt un monstru.
Mulţumesc.
@BogDan
mai, stii de ce stau mereu de vorba cu tine aici in comentarii?
pentru ca simt ca este ceva teribil cu tine, care ma face sa ma si infior, dar sa ma si enervez
sa ma infior pentru ca simt ca ceva s-a rupt teribil in tine si ma face oarecum sa imi fie frica…
sa ma enervez pentru ca sunt dintre aceia care ma incapatanez sa cred ca nu e totul pierdut niciodata si mor de ciuda cand vad ca altii au depus armele
stiu ca ai motivele tale sa fii dezamagit pe multi
stiu ca ai motivele tale sa crezi ca a te implica mai mult inseamna futere de mama, asa cum zice vorba romaneasca
nici nu ma incumet sa le inteleg mai bine, cred ca m-ar darama…
dar nici nu te pot lasa sa lovesti in naivitatea (daca pot sa ii spun asa) altora care incearca sa faca una, alta si prin asta dovedesc ca nu au depus armele
nu te pot lasa sa faci asta pentru ca te respect prea mult…
Răspuns mai cald pentru mine nu putea exista.
Mulţumesc pentru fineţe, Cristian.
Mulţumesc mult.
Subscriu partial la cea a zis Bogdan mai sus. Am lucrat la stat si am vazut cateva lucruri care m-au facut sa am scarba de ce inseamna functionarime in Romania. Am incercat si am esuat si eu. Am incercat sa fac ceva in limitele mele de copil prost la 25 de ani. Trimiterea in somaj m-a trezit la realitate, o realitate in care sa nu mai vreau sa schimb lumea, dar in care sa imi fac eu o patratica a mea si sa tin la ea. Sunt individualist, egoist poate, dar incerc din pozitia mea sa ajut macar cu o vorba buna, un articol, sau cu un banner. Sustin campania lui Chinezu, ca de fapt, toate campaniile sale pentru ca nu am vazut implicarea mai mare in alte parti. Sunt mic intre voi Bogdan si Chinezu, dar indraznesc si cer curaj din partea lui Bogdan, si perseverenta din partea lui Chinezu. Din Spania cu drag.
Pingback: 11-16 aprilie Saptamana familiei, saptamana fara TV - Recomandari - asa da - romania - saptamana fara televizor - ce e scris, ramane scris
nici eu nu cred in astfel de initiative „model”. o solutie ar fi ceva mai sustinut, identificarea unor zone de interes sporit pentru fiecare copil si exploatarea lor. astfel s-ar putea reduce influentele negative ale societatii romanesti unde promovarea non-valorilor primeaza.
@Manuel – Poate, cândva, o să revină. Nu cred că am pierdut ceva din ceea ce am avut. Problema este legată mai ales de lucrurile adăugate :)
@Bogdan, @Manuel. Spuneti ca NU MERITA:
-celor cateva zeci de mii de copii care au organizat actiuni in prima editie: http://zibo.ro/planeta-foto/m/STOP-violentei-TV-34/toate
-profesorilor si dascalilor dedicati care au organizat actiuni anul trecut si care pregatesc actiuni extraordinare pentru acest an
-zecilor de mii de copii care asteapta sa viziteze muzee, gradini zoologice si botanice, planetarii, sa deseneze pe astfalt, sa joace fotbal sau baschet cu tata, mama sau profu,; celor care se pregatesc sa scrie compuneri despre primvara, care pregatesc poezii sau cantece
-celor care lucreaza la muzee sau biblioteci si care acum fac curatenie sa-i primeasca pe copii in „Saptamana familiei”
-primarilor si alte oficialitati care-si pregatesc povestile pe care le vor citi copiilor
-reprezentantilor bisericilor (ortodoxa, catolica, greco-catolica, evanghelista, adventista, etc) care au binecuvantat si promovat actiunea
-celor de la Planetariul din BM, care au scris un articol extraordinar: http://planetariubm.wordpress.com/2011/03/23/zibo-revine-la-planetariul-baia-mare-pe-12-aprilie-2011/
Spuneti-le tuturor ca NU MERITA!
Noi, cei de la Zibo.ro ne bucuram de ce am reusit sa facem anul trecut si asteptam cu bucurie si entuziasm actiunile din acest an.
Stiti ce? Stiu ca in sinea voastra nu puteti sa le spuneti ca nu merita.
Pentru ca merita!
Tocmai pt. ca viata e asa cum e, tocmai ca fiecare din noi a trecut prin perioade mai grele!
Copiii nostri merita.
Multumiri celor care sprijina „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.
Pingback: Titus Blog » Consumul excesiv de TV dauneaza grav copilului tau
Extraordinara initiativa…
Ideea de la care s-a pornit este una memorabila… si cu totii aveti dreptate in felul vostru.
Am sesizat si eu la BogDan o amaraciune a sufletului, a spiritului,…care il fac sa gandeasca asa. Dar nu putem, repet, NU PUTEM lasa asemenea actiuni sa-si piarda din putere tocmai pentru ca noi am fost loviti… Daca unii dintre noi au fost infranti, sa ii ajutam pe ceilalti sa se ridice. Si atunci infrangerea noastra nu va mai fi asa amara…
Cu modestie, o bloggerita incepatoare…
Vedeti AICI ce actiuni frumoase se organizeaza in toata tara
Pingback: Saptamana familiei, saptamana fara TV! » Madpenguin