Blogger, la dispoziția dumneavoastră, să trăiți

Noi, ca bloggeri, suntem ca și ospătarii. Toți ne iau peste picior, dar nimănui nu îi place dacă nu livrăm la timp. Toți ne împroașcă în fel și chip, dar dacă nu prestăm la timp, ni se reproșează că stăm degeaba. Noi, bloggerii, suntem ca ospătarii. Numai că nu trăim din bacșiș.

Am făcut introducerea asta penibilă pentru că am a vă spune ceva: unii dintre voi chiar cred că suntem ospătarii voștri. Adică, blogosfera asta este pentru voi ca un fel de restaurant, în care intri, unii murdari pe picioare și plini de rahatul din care vin, urlă după ospătar să vină, îl fac bou când acesta vine, comandă mâncarea, urlă la el din nou că de ce nu vine mai repede cu ce au comandat, când vine mâncarea ba e prea rece, ba prea caldă, ba prea sărată, ba prea udă, ba prea mâncare, o mănâncă, totuși, îl înjură din nou pe ospătar după care pleacă spre alt ospătar să îi strige și lui de mămica și de alte neamuri. De plătit nu plătește, ar fi culmea…

Am scris textul penibil de mai sus pentru că mi se pare că unii dintre voi chiar cred că noi, ăștia ce scriem pe blog, existăm doar pentru a vă servi pe voi. Și când scriem ceva, nu e bine ce subiect am ales, când alegem subiectul care vă interesează, nu e bine tratat, când e bine tratat, e prea puțin scris, când nu e puțin scris, e prea lung, de astea, știți voi cum faceți. Mie îmi place libera exprimare a liberului gând, desigur. Dar nu când o faci numai de dragul de o face. Și nu când îți spun ”scrie, măh, tu mai bine”, tu să spui ”ce treabă am eu, tu ești bloggerul” și cu asta gata, te-ai spălat pe mâini și rânjești satisfăcut că a mai trecut o zi în care singura responsabilitate pe care ți-ai luat-o a fost să nu îți iei nici o responsabilitate.

Am scris gândurile penibile și personale de mai sus nu pentru că sunt nervos, cum ați putea înțelege unii. Ci pentru că am zis că e mai bine să știe toată lumea că nu e chiar paradis atunci când începi să contezi cât de cât prin blogosferă la noi. Nu e nici prea greu, de ce să mă cac pe mine, dar nici numai bairam și chef și party și distracție.

Am scris ce am scris mai sus pentru că nu avem nici un alt subiect ca să scriu pe blog și m-am gândit că așa o să îmi asigur un trafic beton de îmi sparg serverul, nu alta…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

28 thoughts on “Blogger, la dispoziția dumneavoastră, să trăiți”

  1. Exact, cata frustrare. E ca o cantina a saracilor, mai bine zis, intri prin usa din fata, care e mereu deschisa, astepti politicos la rand si nu ai treaba cu nimeni pana ce vezi ca esti luat de sus de cel ce te serveste. Uni trec politicos mai departe, dar alti riposteaza iar alti comenteaza pe margini.
    Mai bine zis, cum e turcu asa e si pistolul.

  2. Pingback: | aghiuţă

  3. Poi chiar mă miram… Nedormitu-Chinezu… hmm
    Dreptate la amândoi, să nu fie rachiună. Nu-mi place deloc sintagma „clientul tău-stăpânul tău” mai trebuie și câte un Nu gen Visurât. Peace of mind bro.

  4. Ideea formulata in ultimul paragraf functiona mai bine daca dadeai si niste nume, ceva. Sa vezi atunci agitatie, fierbere, trafic si administratori de server panicati :).

    Dar ceea ce ai scris e adevarat si se rezuma, practtic astfel: fiecare face cu blogul sau personal ceea ce crede de cuviinta. Cui nu-i place, sa nu citeasca :). Iar anumite compromisuri pe care le face un blogger pentru a castiga un ban in plus (articole platite, reclama, concursuri etc) sunt exclusiv deciziile sale personale, iar efectele acestor actiuni asupra cititorilor (multumire sau nemultumire, laude sau critici, injuraturi etc) sunt de regula asumate constient de catre blogger.

  5. Pai, e mentalitatea romaneasca care atunci cand se obisnuieste cu ceva gratis, tot are pretentii. Ce sa-i faci, astia suntem. Zicea si Teo de la stand-up comedy ca a avut un show gratuit intr-un local, si cand personalul de acolo i-a intrebat pe unii de la masa daca stau pentru spectacol, aia au intrebat „Dar cat costa?”, chelnerita a zis „Nu costa, e gratis.” ,la care ei „Pai, si merita?”.

    Asta este, e mai important ca nu fac altii ceva care sa ne placa decat ca nu facem noi nimic, natie evoluata.

    P.S. Hai mai Cristi, scrie si tu mai bine, ce dracu. Vin aici sa ma enervez? :)))

  6. Ai grija la comparatia aia cu ospatarii…, s-o mai gasi vreunu’ care sa te suspecteze ca vrei sa te pui bine cu oranduirea… Stii tu, „avem ne voie de oaspatari, de tinichigii…”, iti dai seama cum ar fi sa spuna „si de bloggeri” la urmatoarea aparitie publica :))

  7. ii clar, asta’i subiectu’ secolului … daca blogosfera ar fi intrat la decernarea premiilor Pulitzer, cu siguranta acest articol ar fi luat distinsu’ permiu :D ce rau imi pare ca nu am reusit sa scriu eu asta :D

    P.S.
    ne vedem la Brasov. da?… sa imi aducia berea aia ospatar!

  8. e chiar atat de important ce spun/gandesc/injura unii altii? nu merita. ..pierdere imensa de energie!
    un roman imogatit in sua se intoarce in satul natal si ofera lunar 100de $ fiecarei familii. dupa 4 ani le spune oamenilor ca e nevoit sa le reduca renta la 50$, pt. ca trebuia sa plateasca studiile la facutate ale fiului sau.
    care crezi ca a fost reactia taranilor?
    bine ma, dar sa faca ala facultate pe banii nostri?!?

  9. Atat din partea unui vizitator oarecare cat si din partea unui blogger, ar trebui sa existe respect inainte de toate. In primul rand, un blog presupune o expunere subiectiva asupra oricarui subiect. Un vizitator ar trebuie sa stie asta din start si sa se opreasca din critici deoarece subiectele nu sunt pe gustul tuturor, oricum.

    Pe de alta parte, dumneavoastra, ca bloggeri, ar trebui sa stiti ca mentalitatea in Romania se schimba foarte greu sau deloc, din pacate … Cu respect!

  10. Chinezule ca tot romînul, nu îți mai face inima amară, lasă mea culpa, vezi și tu ce de bine ai primit aici, ceea ce îți doresc pe mai departe!
    Niciodată să nu uiți însă responsabilitatea, chiar dacă pe parcurs mai apare și greața!
    Să auzim numai de bine.

  11. Cred că este şi puţin alint în ceea ce ai scris.
    Ştii bine că eşti cotat (cocoţat) :) în vîrful piramidei bloggeristice !

  12. Pacat ca gandurile unui om nu pot fi acceptare cum sunt ele, pur si simplu… Altfel, de ce am mai citi un blog? Doar stim dinainte ca acolo vom gasi viziunea respectivului/respectivei despre x subiect…

  13. Pingback: polimedia.us/fain/

  14. Daca pt. un vip situatia e asta, inchipuie-ti cum e pentru unul care-o ia mereu de la zero, ca vrea, si nu din alte motive, care sta acolo sa fie intai scuipat de toti si cand toti se razgandesc si vor sa-l pupe, o taie si-o ia de la piele in alta parte, am vazut si cazuri dintr-astea, eu una nu le-am prea inteles, dar din ce-am vazut, nu exista „bucurii” mai mari si totusi si putere mai mare asupra ta insati, in fapt un nonsens, tipul cel mai absurd de blogger

  15. Pingback: Poftiţi, vă rog! | ♥ Sunt un grapefruit wordpressian, scriu cu vitamine…

  16. Vad ca autocompatimirea in ceea ce priveste greutatea de a fi blogger se intalneste si la case mai mari.
    Toata poliloghia se reduce la cateva lucruri simple: fiecare alege sa fie blogger. Si putem imparti bloggerii in doua categorii: cei care scot bani cu ajutorul blogului si cei pentru care blogul n-are nici o legatura cu aspectul material. Probabil ca pentru cineva din prima categorie a fost de preferat sa fie „blogger” si nu vanzatoare, sclav corporatist sau jurnalist supus sefului si intereselor publicatiei mass-media unde este angajat. Majoritatea celor din a doua categorie sunt omizi ce nu pot gandi in afara „Daca nu iti place ce citesti / nu esti de acord, nu mai veni aici !”. Intrebarea e: Poti sa-i ceri omizii sa respecte dreptul la libera exprimare, sa accepte orice opinie, oricat de contrara ar fi viziunii bloggerului ? Pare ca nu, daca bloggerul iti spune: „Eu sunt un nimic, nu ma vreau a fi un formator de opinie.”

    Eu spun ca deplangerea din articol e nejustificata. E firesc ca bloggerii din prima categorie sa se bucure de un trafic ceva mai mare. Si fiind mai multi oameni care citesc e mai probabil sa apara unii ce nu vor fi de acord cu cele scrise, ce vor vrea altceva, ce vor fi nemultumiti, etc. Ca medie insa, pot face urmatorul pariu: luam si parcurgem si bloguri „mari” si bloguri „mici”. Eu spun ca din totalitatea comentariilor vor fi mai multe care inclina spre lauda decat spre critica.

  17. Pingback: “Noi, bloggerii, suntem ca ospatarii” « Spada

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)