Știți vorba aia ”găsești pe net ce vrei”. Încă nu am găsit vreo dovadă irefutabilă care să lovească dur în această afirmație. Chiar găsești ce vrei pe net. Și asta e bine. Pentru că fix asta e ideea cu internetul, să fie acea țară fără de țară unde fiecare să își găsească newfoundland-ul său și unde să încerce să își traseze propriile granițe. De aia e fain internetul, pentru că e o lume care nu se termină niciodată și în care poți hălădui forever.
Ieri, spre exemplu, am dat la Roby peste chestia asta. Poate că ni se pare ceva mărunt de la înălțimea noastră de oameni ocupați cu lucruri imperiale și care nu se împiedică în astfel de amănunte. Știți genul de atitudine, dacă nu e în proximitatea comodității mele, nu mă interesează. Numai că petiția lansată pentru a se semaforiza o trecere de pietoni de la ieșirea din Deva este pentru cel care a inițiat-o și pentru cei din acea zonă foarte importantă. În granițele lumii lor aceasta este o chestiune de viață și de moarte. Iar internetul îi ajută foarte bine să își strige revendicarea.
Sigur că, așa cum se întâmplă de obicei, mulți o să semneze petiția online (unii doar pentru că ar semna orice, oricând și oriunde) și atâta tot, adminstrație nu o să facă nimic. Am observat că se întâmplă asta din cel puțin 2 motive mari și late, care nu știu dacă se aplică în cazul de față, dar eu tot le zic, căci am studiat puțintel fenomenul.
Primul motiv ar fi (e oarecum ridicol, da, știu, dar așa e) că primarul (să zicem) pur și simplu nu aude de respectiva petiție online. Cunosc un caz unde, din întâmplare, i-am spus eu primarului de o astfel de petiție, unde erau strânse vreo 600 de semnături (la o populație a localității de vreo 8000) și omul era total surprins că habar nu avea de așa ceva. Așa că ar fi bine ca cei care lansează astfel de inițiative să aibă grijă ca cei din administrația locală care ar putea rezolva problema să afle de asta.
Al doilea motiv, de asemenea des întâlnit, este că primarul (administrația, în general) este de un gherțoism impecabil. Adică el oricum știa de problema cu pricina, ”urma să se rezolve, băi, ce v-ați înfocat așa”, o bagă pe aia cu vom face și vom drege și după aia, uite-așa de-a dracului, nu face nimic, ori că s-a enervat, ori că nu îi pasă, ori că i se pare că nu merită efortul pentru ce beneficii îi aduce.
Or mai fi și alte motive când nu se întâmplă nimic după o zarvă de asta 2.0. Dar io pe astea am ținut morțiș să vi le spun.
3 thoughts on “La urma urmei și pentru asta e internetul”
Si bine ai facut ca ne-ai zis. Ca asemenea petitii sa ajunga la urechile primarilor trebuie sa mergi tu acolo, sa iti faci programare la audienta, sa vezi daca te primeste, ca doar, deh, relgele orasului nu are timp asa, coirum de niste nimicuri de oameni. Cand te uiti la unii dintre „magnificii” din administratie cum se uita cu dispret la omul de rand iti vine sa le dai cu ceva in cap. Vazut de aproape treaba :(
Internetul a devenit de mult o unealta importanta. Eu chiar scriam acum vreo saptamana in ce masura internetul reprezinta un mediu democratic.
Si adevarul este ca tocmai prin aceasta calitate a castigat importanta – ca fiecare isi poate exprima liber o opinie si este la fel de liber sa o promoveze cum stie mai bine. Activismul online a devenit acum o certitudine dupa evenimentele din Libia, Egipt…tot Orientul Mijlociu. Dar asa cum spuneai si tu … un mesaj trebuie si ajunga unde trebuie ca capete efect.
Draga Chinezule (nu credeam ca o sa ajung sa zic vreodata asta :)) ), multumim pentru ajutor, si pentru analiza la care si sincer, nu ne asteptam, nu ne asteptam sa -ti pierzi atata timp cu asta, dar s-a dovedit ca am fost ignoranti si ca nu orice boss blogger, isi rateaza modestia si nervul inimii cand e urcator.
Ma simt obigata sa te tin la curent cu demersurile noastre, iata am tinut cont de sfaturile tale , maine colegul Roby are intalnire cu primarul Devei la o emisiune a TV locale si i-am zis ce nu trebuie sa-i scape. Deci multumesc inca o data. insa, mai avem problema cu .nr. de semnaturi, fiindca multi intra , citesc petitia si nu se indura sa intre si pe e-mail pentru confirmarea semnaturii sale, din pacate, si asta e ca si cand nici n/ar fi citit/-o de aceea nr. celor care ajung sa semneze este redus la jumatate fata de cei care o citesc, asa incat va trebui sa alegam dublu pentru ele, dar riscul „meseriei”.
Am sa mai zic aici de ce este speciala petitia asta si nu este ca toate celelalte, pai fiindca fata asta de 18 ani care a murit hartanita, asta este cuvantul, azvarlita dintr-o masina intr-un autocar pe trecerea de pietoni ultimul tarand-o inca 32 de m era bloggerita, iar colegii au venit sa ceara ajutorul bloggerilor fiindca n-au gasit in alta parte niciun ajutor si reyultat.
Iti dai seama cum se uita colegii ei acum, comuna intreaga care este supusa aceluias risc in zona aiai nenorocita, la noi ,ca la curentul Flower Power, ca la „piata Universitatii” intelegi, dar nu e vorba numai despre asta. E vorba ca de cand bloggerim, n-am facut niciodata ceva mai cu folos ca acum, desi in tot ce-am scris si ma refer la mine acum, am lasat halci din sufletul meu pe care l-am pus singura in frigare si l-am servit la mese, da nu-mi pare rau. Am mai vayut ceva , ca toata lumea se plange de detoate, de farduri, de politica, de viata, de iubiti, de altii, de orice, de tot, dar nimeni nu face nimic, nici pentru el, nici pentru ceilalti, la ce mai este buna atunci valoarea unui blogger daca nu poate sa faca nimic cu ea, nimic care sa-i foloseasca pe bune, a da, poate sa faca ban, sa faca, e o meserie ca oricare alta, ma bucura, decat sa munceasca la patron sau la stat, e meserias sa faci asta, dar mai e ceva, ma gandeam cum ar fi sa se uneasca o parte macar din blogsfera asta si sa ceara un drept, un drept de care se tot plange, oricare ar fi acela si are un numitor comun, ce forta ar avea si cat de mult bine si+ar face singura, nu? cum ar fi sa te duci la un primministru blogger si sa-i zici: colega, ia aici o petitie-on line in numele platformei WP si spala-te pe cap cu ea ca noua tre sa ne raspunzi in termen oficial de 30 de zile.
Cum ar arata macar o juma de WP, cu o petitie pusa in aceeasi zi pe toate blogurile si cu bannerul de rigoare si chemate si ziarele sa vada fenomenul, nu? n-ar fi ceva? n-ar fi Altceva decat o amarata de bloggereala? Poate asa se obtine pensia unuia de handicap care n+a primit+o la timp, poate nu se mai voteaza vreo lege idioata ca tot am vazut acum titlul tau despre Twitter, poate se da naibi in gat vreo marlanie si nu mai scapa nepedepsita ca bloggeri vor redeschiderea dosarelor sau poate se impaca Tanta cu barbate-su ca ii face declaratie generala de dragoste pe WP sau pe orice altceva.
Gata, am visat destul, sper ca n-ai citit chiar tot ca sa ti schimbi parerea despre noi :)