Inițial nu am vrut să scriu despre faptul că artistul Claudiu Bleonț și-a arătat mătărânga unor jurnaliști. Motivul, mă scuzați, chiar nu mai contează. El a dat-o pe aia cu trupul meu ca templu și ca protest împotriva imbecilității societății în care trăim și cu libertatea de expresie, de astea. Care oricum nu mai contează. Nu când îți fluturi ștromelangul în văzul tuturor. Când faci așa ceva nu mai contează nimic. Sau, mă rog, contează că te-ai făcut de telecomandă. Căci da, stimabile, asta ai făcut.
Până unde merge libertatea unui artist? Până unde ar trebui să îi suportăm niște lucruri pe care nu le-a accepta niciodată unui om normal? Cât de neconvențional trebuie să fie convenționalul nostru ca să reușim să împăcăm normalul meu cu normalul lui? Eu cred că mi-am spus părerea mai sus. Aștept să îmi ziceți voi dacă greșesc.
Încă ceva. Vă dați seama pentru un artist (căci, în ciuda acestui incident penibil, care sperăm să fie doar un accident), Claudiu Bleonț este un artist, ce dramă interioară trebuie că se declanșează atunci când faci un gest de ăsta gândit spiritualo-artistico-ontologic și tot ceea ce ai reușit să faci este să dai de mâncare tabloidelor și să râdă toți ‘ntelectualii cititori ai acelor tabloide de tine…
Dau filmul numai pentru a vedea că una e să scrii ce a făcutr Claudiu și alta e să vezi ce a făcut. Fluturarea e altfel, cum ar veni…
18 thoughts on “Până unde merge libertatea unui artist?”
Raspuns: Pan-aici! Cand faci „gestul” pe scena sau in contextul unui spectacol/performance atunci poti discuta, poti lua in considerare un pro sau un contra, poti sa hulesti intentia din spatele „gestului”, poti sa o interpretezi favorabil, poti sa-i dai semnificatii etc. Dar cand faci gestul „in public” si nu „in fata publicului” degeaba ii mai dai cu sinceritatea artistica si cu artistul care arde pana la capat. A confunda viata cu teatrul e o greseala impardonabila pentru un actor bun. Si Bleontz este un actor bun. Daca teatrul ar fi doar viata de zi cu zi, mare pacat ar fi!
@Masca
absolut corect
voi ati spus-o mult mai bine decat am spus-o eu
si sunteti mult mai credibili
multumesc :)
Sunt curios cum o sa fie vazut Bleonţ de-acum în colo. Adică dacă oamenii îl vor privi la fel, sau nu. Eu nu-l mai vad cu aceeaşi ochi şi aceeaşi admiraţie, dar peste ceva timp nu se vor uita faptele lui, iar totul va reveni la normal? Nu-şi va da seama că s-a chinuit degeaba să-şi arate penisul jurnaliştilor?
Il admiram mult. Acum sunt f dezamagita si f trista.
culmea e ca prin explicatii, dl.Bleont aminteste si de Dzeu, de ortodoxie?! macar sa o fi facut doar din nebunie si nu pentru reclama, ceea ce ar fi de-a dreptul josnic
@Bremus
asa este, apelul la ortodoxie in astfel de momente e patetic…
Rusine rusine rusine pentru ce a facut! Sa ii fie rusine! S-a purtat precum un aurolac cu probleme mintale de pe strada … mai sunt unii prin parcuri care ies la drumul mare si fac aceleasi gesturi. Aia au probleme grave … nu ma asteptam de la el. Inainte il admiram dar acum nu mai dau trei lei pe el
Doamne, nu credeam ca putem ajunge sa vedem asa ceva de la „intelectualii” nostri. Am folosit ghilimele pentru ca, nu-i asa, de acum inainte imi voi revizui atitudinea cu privire la admiratia pentru cei care isi traiesc viata pentru a o infrumuseta pe a noastra. Josnic! Patetic! Si o grava jignire la adresa inteligentei noastre.
Cred ca asta este episodul 1000 din seria „artistii fac lucruri traznite”. Este intr-adevar regretabil, dar trebuie sa recunoastem ca daca nu ai mansarda un pic data peste cap ai sanse mici sa ajungi artist.
Pe de alta parte, nasol ar fi sa se opreasca acum. Daca tot a inceput treaba asta, macar sa o faca de fiecare data. Si atunci veti vedea inaintea conferintelor titluri in tabloide de genul „Oare Bleont poarta azi tot chilotii rosii ?”.
nu se intelege decat acel „fariseism” din ce spune Claudiu Bleontz dar, in nici un caz, nu asa se comporta „un spirit liber” ! Acesta, nu este un act de cultura, ci o dovada de exhibitionism in massmedia, la care el a consimtit, deci, a cam premeditat. Daca a vrut sa socheze, a facut-o mai slab decat Iurie Darie, care are o varsta si, probabil, ii lipseste o doaga, sau ceva…
Cred ca un asemenea gest, daca e premeditat, nu mai are nicio valoare artistica!
Nu e incarcat cu sens. Ramane doar o teatralitate goala. Cred ca a vrut sa-si demonstreze lui insusi ca poate. Si cred ca acum ii pare foarte rau….
Aia cu „fluturarea e altfel” – cea mai tare replica. Artistul e artist pe scena sau unde stie el sa se afirme. E pacat! Un astfel de gest ii poate compromite imaginea. Cel putin eu il voi ignora… Pentru mine nu mai este artist…
Pingback: Nimic nu mă mai impresionează. Sunt imun. | Blogând
Hai, o greseala, admitem. Dar poate soca si prin altceva mai putin barbar si obscen, totusi. Ratacirea e cam mare. Sa il opreasca cineva.
unii vin cu sulul de hartie higenica, unii arata mataranga, altii il pun la zid pe Michnik ca nu-i gireaza, altii cine ste ca mai fac in ideea ca sunt repere morale. trist. pt mine efectul este invers fata de cel scontat de protagonisti!
E un gest nebunatic. Sunt sigur ca in istorie exista exemple asemanatoare.
Eu cred ca gestul se scuza cu atat mai mult cu cat geniul artistului e mai inalt (sau mai mare)si mesajul mai nobil (semnalul de alarma pe care-l trage) – daca e asa ceva.
Unii recurg la astfel de gesturi pt ca nu pot altfel, pur si simplu nu mai suporta ceva… ei stiu ce.
Altii pur si simplu au un moment de ratacire – astia nu-s genii. Cum nu cred ca nici Bleont e vreun geniu artistic. E actor bun, dar nu genial.
Dpdv psihanalitic e complicat;
Dpdv social e simplu- e de condamnat;
Dpdv artistic cred ca e penibil in cazul lui – nu cred ca genialitatea artistica l-a impins la un astfel de gest.
A făcut-o de plictiseală. A apărut la toate soiurile de emisiuni la TV, de ca cele mai simandicoase la cele mai penibile şi penibilizante, încercând să-şi demonstreze libertatea de expresie şi totala dezinhibare, să-şi facă cunoscute ideile, într-o lume care i se părea ipocrită, inundată de falsitate. Încercase toate mijloacele morale, decente de a face asta şi i s-a părut că mesajul lui nu a fost înţeles şi/sau remarcat. Şi atunci a ales o soluţie extremă, riscând să fie hulit şi condamnat de mulţi. Iar mesajul lui iată că a ajuns, în sfârşit, cunoscut, aşa cum şi-a dorit. Acum îl condamnăm toţi la unison pentru asta. Însă este foarte posibil ca, într-o zi, morala să vadă astfel de gesturi ca fireşti. Să nu uităm că trăim într-o lume în care accesul la sexualitate şi pornografie devine, dacă nu a şi devenit deja, extrem de facil pentru orice posesor de computer şi internet, o lume în care destui intelectuali respectaţi nu au exclus posibilitatea ca textele din piesele unor trupe ca Paraziţii sau BUG Mafia să se studieze cândva la şcoală la orele de română.
Pingback: Despre arta vaginului şi vaginul artei - Cristian China Birta