Așa mi-a spus, zilele trecute, un șăf de intreprindere capitalistă (omul e chiar bazat rău) când am povestit despre social media and shit. El a deschis discuția, pentru că dorea să înțeleagă mai multe, căci, zicea el (și pe bună dreptate), ”nu îmi place, dar dacă toată lumea o face, e cazul să o fac și eu”. Cred că ați auzit și voi păreri de astea, ați început să simțiți, din ce în ce mai des, atitudini de astea.
Numai că, vedeți voi, vă spun exact ce i-am spus amicului director: dacă intri în social media pe principiul ”ah, să-mi bag bugetu’, trebe să o facem și pe asta”, atunci mai bine stai acasă. Dacă, în schimb, deși nu îți place, ești rațional și înțelegi că ai nevoie de așa ceva și că te-ar putea ajuta să aplici strategia pe care, cu trudă, sârg și bani, mulți bani ai scribălit-o, atunci mai că avem ce povesti.
Bloggerii sunt prea spurcați la gură. Așa mi-a zis. Dar când l-am luat la bani mărunți și i-am cerut aprig ”băh, adu argumente la ce zici, că altfel îți fac cravata fular”, omul a recunoscut, oarecum surprins și el, că nu știe de ce are impresia asta, dar că așa știe el. Adică, dragilor, noi ca bloggeri am reușit să ”facem un succes”. Pentru că atunci când încep să circule șabloane, clișee despre noi, atunci înseamnă că suntem în trendline, așa cum sunt mai toate categoriile sociale care încep să conteze.
Desigur că, dacă aș fi un apostol înfocat al 2.0-ului, care să văd doar cât e de frumos, aș putea reacționa dur la astfel de ziceri și să zic că nu e așa. Dar nu am cum să fac asta. Pentru că știu că amicul are dreptate când zice ce zice. Nu 100% dreptate, dar are. Bloggerii sunt spurcați la gură. Da, așa este. Și care e problema? Păi hai să vă zic io, cu mintea mea înceată, cum văd lucrurile.
Gura spurcată a bloggerilor e o problemă pentru că cei care au banul și l-ar băga, la o adică, în blogosfera asta a noastră, se uită în gura noastră spurcată și își zice în barbă ”băh, io nu bag bani aici în mizeria asta”. Iar cei care, totuși, alocă niște bugete timide, o fac cu strângere de inimă. Că după aia le place și văd că dracul nu e chiar așa de negru, asta e drept. Și chiar îmbucurător. Numai că sunt puțini cei care fac asta. Cei mai mulți (a se citi bani mulți) țin banii în cont din cauza gurii larg deschise și spurcate.
Blogosfera pare așa pentru că cei care abia acum amușină 2.0 ăsta de pe la noi au ca punct de referință presa tradițională. Care funcționează altfel. Nu mai onorabil, dă-i pace, ba chiar dimpotrivă, doar știm ce mizerii se fac și pe acolo. Dar funcționează în tăcere, cu batista pe țambal. Iar oamenii ăștia cu bani așa au fost obișnuiți, să facem cumva să fie bine și să păstrăm acel decorum de decență, profesionalism și alte ism-uri. Deși pe dedesubt rahatul era cât China, dacă îmi permiteți.
Bine, acuma, dacă mă întrebați pe mine, a alege între mizeria băgată suav sub covor din presa tradițională și a te risca să te arunci în gura spurcată a blogosferei nici măcar nu e o alegere. Diferența dintre ce se întâmplă în varianta clasică și ce se întâmplă în 2.0 este diferența dintre a participa la o ședință și a participa la o petrecere în aer liber. În ambele cazuri se adună oameni și fac niște chestii. Ce fel de oameni, ce relații există între ei, ce obții tu de la oamenii ăștia, aici e șmecheria. Și după ce înțelegi asta o să vezi că nu mai e chiar așa spurcată gura blogosferei. Ba chiar, din când în când, din ce în ce mai des, te-ai chiar obișnuit să o asculți și să auzi ce vorbește ea despre tine. Bună dimineața :)
17 thoughts on “Bloggerii sunt prea spurcați la gură”
sa-mi vie netu ca scrisai aseara si eu ceva in gen…mai degraba legat de relevanta…irelevanta. De cat de multe se zic, pentru ca pot sa zica.
Prostie exista din plin la romani si ea e monetizata inclusiv de catre unii bloggeri romani veterani, bloggeri care ulterior afirma ca vor sa fuga din tara din cauza starii natiunii. Din respect pentru blogosfera, refuz sa dau nume.
Da, ce sa zic, la corporatisti partea spurcata e doar comunicare interna. Alta e sa sa fii la fel si pe extern si pe intern si sa te afirmi si alta e sa te cenzurezi pe comunicare externa.
@ Semanticus: E vorba de autenticitate vs Ipocrizie. Ca e business, ca e politica, tot un drac e. Fa ce zice popa, nu ce zice popa. Mama lor… :(
Spurcata, nespurcata… mai conteaza din moment ce click-urile vin garla si afacerea merge? :D Stau multi si se roaga de mine sa le pun un banner, indiferent cat de spurcat as vorbi..
Si apoi, cele mai multe bannere le vad pe bloguri cu pornache, injuraturi si continut copiat… asa ca…
Eee, uite ca mai exista si oameni care mananca cacat cu tacamurile de argint, nu cu de-alea luate din Obor de la basarabeni. Altfel spus prefer libertinajul lingvistic de pe bloguri in locul limbajului forestier de prin ziarele quality. (apropo, quality e un cuvant porcos)
Corect …
Bloggerii cu traditie au greutate: ceea ce ei scriu pe blog este luat in seama, indiferent daca e de bine sau rau, de cei care ii citesc, si nu intotdeauna o companie e avantajata de asta. Compania stie ca e imposibil sa controleze ce scrie un blogger despre ea si de aici intreaga nesiguranta si scepticismul fata de web 2.0., pentru ca, in general, ceea ce nu iti da senzatia ca poti stapani te face sa te simti vulnerabil, deci expus, deci in dezavantaj. Asa ca, dupa ei, mai bine evita.
Mai ciudat este cat de tare cred oamenii in clisee din acestea. Eu am fost la o degustare de vinuri si cand am caut cunostinta cu reprezentatul producatorului de vinuri si i-am spus ca sunt bloagher, a spus ceva gen „eu nu prea citesc bloguri, dar ar prinde bine sa scrie obiectiv”, de nu intelegeam ce vrea sa zica. La un moment dat, i-am spus de la obraz „amice, daca imi place vinul, voi scrie ca imi place. Daca nu imi place, voi scrie ca nu imi place… sunt un consumator ca oricare altul. Dar nu am nici o intentie sa-ti caut tie nod in papura”. Am ramas amici de atunci :)
bine zis. acum lipseste ca tot mai multi bloggeri sa se duca la astfel de intalniri si sa ceara argumente si sa clarifice lucrurile acolo la client. si sa ia banul ;). banii sunt buni pentru blogosfera :)
ca orice generalizare pripită și opinia respectivului șef de întreprindere capitalistă permite multe nuanțe – unii sunt, unii nu. și depinde de scopul urmărit – de la autenticitate (cu sine însuși sau cu vox populi, limbaj mustos etc) până la elitism atent dirijat. există bloggeri și bloggeri. iar dacă vrem să intrăm și în definirea spurcăciunii/spurcăciunilor verbale, chiar nu mai terminăm :)
@turambar: fiind vorba si de bani … nu mai e tot un drac :( . Ca stiu mai multi oameni care cheama popa sa zica „popeste” decat sa povesteasca fapte „popesti” :D
Cred ca o mare problema o reprezinta comentariile multor bloggeri. Majoritatea dintre acestea se vor „dure” doar pt. a castiga trafic, indiferent daca bloggerul respectiv are expertiza pe domeniul respectiv sau nu. Sa fii cat mai „rau” e o moda (scuze, trend) sigura de ati aduce trafic. Cand comentariile vor avea importanta functie de substanta mesajului, lucrurile vor evolua din ce in ce mai bine.
da, unii abuzeaza de unele drepturi:(
Pingback: Ce bloguri din ro. mi-au plăcut în 2010? Uite, astea! | [D][S][N]
Si cati directorasi din astia nu sunt. Bazati-nebazati, sunt penibili atunci cand incep sa indrge baliverne de ca si cum ei ar stii tot si toate. Incercam sa ii explic eu unui de ce e bun un blog, cu ce se mananca… a stat un minut sa asculte si a inceput sa povesteasca d-ale lui din alte vremuri (demult apuse). La cateva zile, cu un ranjet tampit imi zice „sa fecem si noi blog d-ala ca am auzit ca se poarta”. Mi-a ramas zambetul agatat in aer. „Dar eu v-am zis de blog…”. „Da, da bine. Hai ba sa facem si d-ala!”… Si cu „ba-ul” ala a ramas. Uff! Nu mai continui ca ma enervez!
Un mare like pt articol!
Pingback: Ce bloguri din ro. mi-au plăcut în 2010? Uite, astea! - [D][S][N] | [D][S][N]