Io am citit ceva cărți la viața mea. Și mai citesc și acuma, că nu mă las înfrânt de meandrele concretului și mă încăpățânez să răsfoiesc paginile și, cam des în ultima vreme, recunosc :D, să dau next page pe ereaderul meu Prestigio :)) Dar tot am niște restanțe cât China, dacă îmi permiteți :D, în ceea ce privește niște cărți clasice, aflate, cum ar veni, în cel puțin Top 100. Și degeaba vă dați voi rotunzi și ‘ntelectuali, că știu că și voi aveți restanțe majore pe palierul ăsta cultural :D
Una din restanțele pe care am bifat-o recent se numește ”Mândrie și prejudecată”. De Jane Austen, firește :)) O carte clasică din toate punctele de vedere. Și pentru a fost scrisă la începutul secolului 19, în 1813, și pentru că descrie o societate englezească de un clasicim încântător, dar și pentru că, absolut, este o capodoperă. Am citit această bijuterie pe nerăsuflate, ceea ce m-a cam surprins. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult o carte atât de veche, din toate punctele de vedere :)) Pe undeva, dar în alt registru, a fost cam cum m-am simțit când am citit ”Documentele postume ale clubului Pickwick” a lui Dickens, o altă superbă ispravă literară :)
”Mândrie și prejudecată” nu e doar o carte, e un film la purtător. Pentru că fiecare rând pe care îl citești este și o linie de scenariu, pe care tu, ca și cititor și ca regizor al propriilor tale lecturi, îl derulezi cu desfătarea pe care ți-o dă recrearea unei lumi atât de bine descrise ca și cea din carte. Savuroasele discuții despre nimic întinse pe câteva pagini, semn al politeții și al decorum-ului din acele vremuri, reproducerea scrisorilor dintre personaje, unele de o beție de cuvinte impresionantă, peisajele descrise cu atâta aplomb, toate acestea și încă multe altele reușesc să facă din ”Mândrie și prejudecată” o carte pe care nu o mai lași din mână și la care te gândești ceva vreme după ce ai pus-o la loc în bibliotecă.
Sau no cel puțin așa am pățit io, drept pentru care v-am raportat cele de mai sus :)) Ia băgați și voi aici, cu sinceritate și respect reciproc, ce restanțe la cărți clasice aveți voi? :D
15 thoughts on “Când vine vorba de cărți, avem niște restanțe teribile…”
Eu am recuperat anul trecut citind „Madame Bovary” – Gustave Flaubert, pe care imi doream sa o citesc de mult dar niciodata nu i-a venit timpul. Insa citind postul tau ma gandeam ca in adolescenta am citit „Mandrie si prejudecata” dar memoria nu ma mai ajuta suficient:-(, asa ca ma gandesc serios si la ce ar merita recitit, sunt convinsa ca intelegerea acelorasi randuri citite acum 20 de ani ar fi diferita.
@Madalina
tovarasa bovary e in lista scurta, stai linistita :D
si iti recomand mandrie si prejudecata, o sa intelegi foarte multe din cum se facea HR pe atunci :))))))
Citesc lucruri tematice, cel mai des de pe internet. Totusi am avut curajul sa incep a citi Monetarismul in teoria si politica economica – Tiberiu Brailean. M-am oprit la primele 3 capitole. Ce bine era cand nu stiam despre bani decat ca vin si se duc…
Cat tine de romane, am citit de Sven Haseel , toate volumele despre aventurile de razboi. Nu e pentru cei cu inima slaba.
@Manuel
sper ca aia cu monetarismul o citesti pentru scoala, da?
caci altfel e bai rau cu tine, mah, bai rau :))))))))))
dupa ce ne-ai recomandat acum intr-o zi sa citim romanul „Ai toata viata inainte” de Romain Gary, acum m-am hotarat ca pe luni cand merg la biblioteca sa imprumut si „Mandrie si prejudecata” de Jane Austen. ma bazez pe gusturile tale, da? :))
@robbie
citeste-le pe amandoua
sunt total diferite, dar excelente
daca nu o sa iti placa, stii unde ma gasesti :))
teoretic, io am recuperat pe la scriitorii rusi. uite, razboi si pace, de exemplu. da’ nu mi’a sarit in fata nici o cronica ori indemn sa’mi faca inceputul, macar!, apetisant :)
Io am restanţe cât Rusia, sîc! :))))))))))))))))))
Idiotul, Razboi si Pace, Mandrie si Prejudecata, Patul lui Procust, Jurnalul Fericirii. Si sigur uit cate ceva…
Momentan citesc Idiotul ca am gasit cartea gratis in BookStore-ul de la Apple si o am pe telefon. Asa ca citesc cat sunt pe tren. Probabil voi face la fel si cu celelalte…
La capitolul „clasici” vreau sa-mi completez lecturile cu Eminescu. L-am citit, ca mai toata lumea, cred, superficial si incomplet, doar poezie. Cuceritor, cand vroiam sa „ametzesc” o prietena de clasa cu versuri de dragoste sau distrus, cand jeleam dupa marea iubire din liceu, destramata (oricare dintre ele, ca au fost mai multe „mari”).
As vrea sa citesc (daca este posibil) intreaga poezie si proza (inclusiv jurnalistica). Din pacate, „ceva” imi spune ca nu este posibil.
Și dacă tot ai adus vorba de cărți, îți recomand eu una care cred că ți-ar place: Jurnalul Diavolului http://www.bogdanpater.ro/life/jurnalul-diavolului ;)
Oricat te-ai stradui si oricat ai trai, mereu ai ceva de recuperat. Poate ar fi mai potrivit sa povestim despre cartile pe care simtim nevoia sa le recuperam, cu toate ca le-am citit si recitit, cartile despre care putem sa afirmam ca la fiecare lectura se petrece un alt tip de declic….
Va invit sa cititi o carte naiva, a unui copil care povesteste cu simplitate despre… simplitate: Catalin Bursaci, „Prima carte, ultima carte”.
Fara sa exagerez, o recuperez de doua, trei ori pe an. Copiii vad viata dramatic de curat!
Recunosc., sunt restanțier la acest capitol! În liceu mă procupa cititul, pentru că ne obliga diriga să o facem. Dar știi ce? Chiar mi-au plăcut majoritatea cărților pe care le-am lecturat. Acum cam lenevesc la acest capitol, dar pentru început m-am hotărât să parcurg toată colecția National Geographic Traveler. E mult până departe, dar fiecare dintre cele 24 de ghiduri merită din plin citit!
Eu citesc carti care au subiecte pe placul meu.Care intra in my area of expertise.
Idiotul, Suflete moarte, Madame Bovary, Muntele vrăjit …, dar mie tare mi-e teamă că nu prea mai sunt cărţi clasice …