L-am auzit pe președintele țării (observați cât de corect spun ce spun atunci când vorbesc de Băsescu, dar, după cum vă spuneam, chiar îmi propun să devin mai bun, măcar în exprimare, deși personajul îmi repugnă în continuare teribil) spunând că de acum înainte nu se va ține cont de vechime ca să devii profesor ci, firește, de valoare. Ceea ce, fără a contesta înțelepciunea lui Funeriu și a celor care au gândit Legea educației, mă trimite la niște semne de întrebare. Recunosc spășit că nu am citit încă legea cu pricina. Îmi asum această vinovăție, dar vă rog, pe cât puteți și voi, să încercați să răspundeți la întrebările de mai jos. Căci, nu-i așa, la câtă debandadă este pe la noi prin guvernare, îmi permiteți și mie să pun întrebări în orb, doar de dragul de a mă băga în seamă, da?
Ce înseamnă ”valoare” și cum se stabilește ea? Există criterii de diferențiere între o școală din buricul târgului din București și una din Poienile de sub Munte din capătul Maramureșului (căci mă gândesc că ”valorile” sunt substațial diferite în cele două cazuri)? Cine stabilește valoarea asta? Căci nu trebuie să citesc legea ca să știu, așa cum se întâmplă îndeobște la noi, că prevederile sale sunt vagi și interpretabile. Și că tot în pixul nu știu cărei comisii va sta determinarea valorii. Este sistemul administrativ pregătit să gestioneze valoarea? Să calculeze criteriile alea de stabilit valoarea fără să le dea cu virgulă? Că asta e o imensă problemă la noi.
Și încă o întrebare. Pentru care îmi cer scuze anticipat. Președintele vorbea că sunt mulți tineri de valoare care nu prind loc din cauza celor mai în vârstă, care, o logică elementară îmi spune, nu prea sunt de valoare. Îmi cer scuze, domnule președinte, dar v-aș ruga să îmi dați măcar 10 exemple de tineri de valoare care vor să devină profesori. Zic doar 10 căci pentru mine e un eșantion reprezentativ pentru care ar merita o astfel de prevedere în lege. Vă cer asta pentru că eu nu prea îi văd pe tinerii ăștia de valoare. Și tot pe cadrele didactice în vârstă mă bazez, zău. Aș vrea să văd că se bat tinerii pe locuri în învățământ și că fac asta din străfundul inimii. Pentru că altfel, din păcate, îmi pare că valoarea de care vorbiți este în cazul lor doar lipsa de opțiune. Ceea ce, îmi permiteți, le face valoarea praf.
Presupun că noua Lege a educației are și părți bune. Pentru că refuz să cred că un act de o asemenea importanță a fost făcut pe genunchi. Și că niște oameni de prin minister nu și-au dat silința să facă o figură frumoasă. Chiar dacă noi am văzut numai chestiile de politizat din lege, care, de cele mai multe ori, nu sunt cele relevante.
12 thoughts on “Noul refren al învățământului românesc: ”Of, valoarea mea!””
„Cine stabilește valoarea asta?” Cei fara valoare, care au ajuns unde au ajuns ? Pe aceleasi criterii de nonvaloare?
@mihaeladr
de aia mi-e frica si mie, de valoarea celor care o sa stabileasca ce e valoarea…
Stai tu linistit, o lege atat de importanta ca cea a educatiei care se schimba din doi in doi ani nu are cum sa fie facuta decat pe genunchi.
Aici chiar ca ar fi nevoie de un proiect pe 20 de ani dar cine sa-l faca si mai ales cine sa-l respecte……
batrani, batrani dar sunt si foarte multi care sunt depasiti. acu tre sa recunoastem asta. sunt o gramada de oameni care trebuiau sa manance demult pensia si inca stau legati de catedre.
Valoarea rezidă tot în oameni, nu se stabileşte prin media notelor acordate pe nu ştiu ce criterii de o comisie. Din păcate, profii ăia cu valoare nu sunt cunoscuţi, deoarece sunt îngropaţi în noianul de mizerie şi din cauza răsturnării standardelor din ţărişoară. Nu pe ăia îi vezi invitaţi la TV, nu de ăia citeşti în ziare, nu pe ăia îi respectă puştii.
Eu ştiu doi tineri care vor să se facă profi la universitate. Dar modelul e cunoscut: au şi un loc de muncă de unde-şi scot banii, că doar nu poţi trăi din salariul minuscul pe care li-l oferă Funeriu şi inteligenţii săi colegi din guvern.
Eu am „gasit” si adepti sinceri dar si critici sinceri ai Legii Educatiei. Dar hai „la plebicist” …
Sunt mai multe articole care prevad modalitatile de evaloare a personalului implicat in activitatea de invatamant / educatie, pe scurt : prin metodologii elaborate de „organe abilitate” – principal organ fiind Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Dar …
Interesanta este „învaţarea pe tot parcursul vieţii în România” (Titlul V) – asa ca daca, cumva, nu v-a placut scoala, veti avea posibilitatea sa intelegeti ca totusi nu este chiar atat de rea ! Puteti sa va formati sau dezvoltati competentele „dintr-o multipla perspectiva : personala, civica, sociala sau ocupationala”.
Mai interesant este Art. 308.
(1) Statul sprijina dreptul la învatare pe tot parcursul vietii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 EURO, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Nationala a României si valabil la data platii, fiecarui copil cetatean român, la nasterea acestuia. Suma este acordata în scop educational în beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanenta prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 EURO se acorda tuturor copiilor nascuti de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
Si mai interesant este Art.311 :
În termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un canal public de televiziune si un post public de radio vor fi dedicate exclusiv educatiei. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Societatea Româna de Radiodifuziune (SRR) si Societatea Româna de Televiziune (SRTV) colaboreaza pentru stabilirea grilelor de programe ale acestor posturi.
P.S. Cuvantul „valoare” folosit de dl. presedinte apare numai de 6 ori si doar de doua ori referitor la personalul didactic, sub forma „valoare recunoscuta în domeniu”. Cred ca, pur si simplu, domnia sa (@Chinezu – te sustin in demersul tau de a fi mai bun macar in exprimare desi iti impartasesc greaţa) a vrut sa faca un fel de „brief” la acest aspect al legii.
Una peste alta, si eu incep sa cred ca este o lege buna dar si perfectibila. Problema ramane aplicarea ei.
Mda…din nou si again :))….legea educatiei… dezbatut indelung…da tot la statutul de rebut.
Afirmatia legata de valoare si vechime se referea doar la sistemul universitar.
Sa stii ca are sens. Eu am profesat putin ca asistent universitar si profesorii castiga bine in timp ce un amarat de asistent/conferentiar ramane zeci de ani pe post la jumatate din salariu pentru ca nu are varsta.
Si sa stii ca in universitati sunt si multi oameni de valoare. Cunosc personal mai multi numai unde am profesat eu. Si sunt sigura ca se poate generaliza. Poate nu toti sunt asa, dar multi sunt.
Ce mi se pare interesant in lege sunt modificarile pentru universitatile private. Acum nu au nici o valoare decat fabrici de diplome cumparate. Dar ar fi foarte bine daca ar deveni centre de excelenta pentru ca asa ar avea si facultatile de stat concurenta iar in plus finantarea poate fi mai buna. Cred ca visez la ceva SF la momentul asta in Romania :(
Am eu un prieten care e asistent la Poli in Bucuresti. Si chiar vrea sa faca chestii misto pentru studenti.
Dar e drept ca e doar unu’. In rest nu prea stiu oameni de 20 si ceva de ani care sa vrea sa intre in invatamant. In principal din cauza salariilor relativ mici.
Cu valoarea, in schimb, se poate rezolva cu un sistem de coeficienti intre 0 si 1. Si la final se inmulteste media cu coeficientul respectiv. Si daca e 10 la o scoala buna vine cu 1 deci ramane 10 si daca e 10 la o scoala mai slaba vine 0 virgula ceva deci devine mai mic in final. Intrebarea e cine face sistemul de coeficienti? :P
Valoarea unei scoli o dau profesorii. Apoi dotarile acelei scoli – laboratoare, biblioteci etc. In buricul Bucurestiului il ai pe Einstein profesor de fizica, pe Wittgenstein profesor de filosofie etc. – ai o scoala valoroasa. In capatul Maramuresului o ai pe profesoara sexy care isi pune poze in chiloti pe facebook – nu prea ai o scoala valoroasa.
Poate sunt tineri care vor sa devina dascali in ciuda salariilor mici din Invatamant. Aici il apreciez pe Basescu. Pensionarii sa mai stea si pe acasa. M-as bucura insa ca in Invatamantul Superior sa plece cei care au 65 de ani. Din cauza lor nu pot avansa preparatorii, asistentii, lectorii si conferentiarii.