Nimic. Ăsta e răspunsul. Sau, mai bine spus, am învățat cum să nu. Cum să nu îți faci cont pe FaceBook și să nu faci nimic cu el. Sau, mă rog, să îl faci de rușine, cel mult.
La un moment dat am vrut eu să văd cum se comportă companii care au conturi pe FB. Zic conturi, nu fan page. Și m-am împrietenit cu aproape o mie de conturi de astea. Zic, în gândul meu, din astea 1000 tot învăț ceva. Dă-i pace. Ca regulă generală nu am învățat absolut nimic. Pentru că exact asta au făcut: fix nimic. Drept pentru care am stricat prietenia. Și am șters cele 1000 de conturi.
Sigur că au exista și excepții. Dar atât de puține încât vin după 0,ceva dacă e să calculăm în procente. Unele au fost chiar excepții spectaculoase de-a dreptul, dar nu vreau să discutăm astăzi despre ele, ci să rămânem la rubrica ”Așa nu”. Pentru că eu unul zic că există doar două variante pentru care o companie (mă rog, cineva dintr-o companie) își face cont pe FaceBook: îl face ca să fie acolo, că nu se știe; îl face cu gândul serios să rupă lumea și să crească vânzările cu 122%. Să le luăm pe rând.
Facem contul ca să fie. Pot înțelege asta. Adică dacă tot te ocupi de un brand, de o companie, de ce să nu blochezi contul ăla în vederea viitoarelor campanii pe care le faci. Până aici totul e ok. Dar când îți faci o misiune în a trimite cereri de prietenie la limita la care te blochează FB, atunci dă-mi voi să mă uit ciudat la tine și să te întreb de ce să te faci prieteni cu unii care intră la tine și văd că nu faci nimic, absolut nimic pe contul ăla? Ca să nu mai vorbesc de faptul că cine acceptă să fie prieten cu tine în aceste condiții este din categoria luați la kilogram, care, îmi cer scuze că te dezamăgesc, nu contează aproape deloc. Una peste alta, e neprofesionist ce faci și asta, ca orice lipsă de profesionalism, te costă la un moment dat.
Facem contul ca să rupem gura târgului. Ăștia sunt cei mai amuzanți. Numai că râdem doar noi. De ei, desigur. De ce râdem? Sunt atât de multe motive, încât vă invit pe voi să le ziceți. Căci atunci când e să râdem de ceva sau cineva, am impresia că suntem aproape de titlul mondial :D
PS. Nu sunt expert dă FaceBook ca și alții. Dar asta nu mă împiedică să le zic așa cum le văd. Dacă greșesc, please dați-mi una după ceafa groasă pe care o posed :D
5 thoughts on “Ce am învățat eu din conturile de FaceBook ale companiilor”
Nu ai ce sa inveti de la ei si in plus prin campaniile pe care le organizeaza devin atat de stresanti incat te feresti pe viitor de acel produs/companie!:) Scriam prin mijlocul lui decembrie despre Facebookul la romani si modul de abordare in SM a potentialilor clienti de catre diferite companii…din pacate mai trebuie sa treaca multa apa pe Bega(asa cum spunem noi prin Timisoara) ca sa mai invatam ceva, iar problema pleaca de la oamenii care organizeaza asa ceva…
Ai dreptate, eu lucrez la o companie, am facut cont de fb si pagina separata. Insa nu spamez deloc oamenii. E drept, cand mai adaug un articol pe blogul companiei il bag pe facebook, mai dau un suggeste de like din an in paste, si in general dau like, mai pun cate un status.
Sunt om in primul rand, si ma pun in situatia altora si cu siguranta nu mi-ar place sa ma spameze unu cu tot felul de oferte care poate pe mine chiar nu ma intereseaza.
Majoritatea celor care se ocupa de social media in companii nu pricep adevaratul inteles. Trebuie mai intai sa fi social si sa interactionezi cu oamenii si apoi sa ai pretentia sa iti dea un feedback sau un raspuns la mesaje.
Salut,
Foarte interesant materialul.
Contul de Facebook e un „must” in Romania mai nou. Daca nu ai cont nu existi, cel putin asa este promovata reteaua sociala in mass-media. Din pacate nu exista material educational de unde utilizatorii pot invata ce sa faca cu el si fiecare a facut ce a stiut el mai bine cu acest cont. La noi in online anumite greseli (ex: ai domeniu firma-ta.ro si ai adresa de mail pe site firma_ta@yahoo (sau gmail)) au trecut si in social media unde in loc sa isi faca fan page si-au facut un cont de utilizator. Pentru majoritatea conteaza cantitatea nu calitatea, asta generand celebra fuga dupa Prieteni. Conteza sa ai 30.000 de afisari de 0-10 secunde si nu 2000 de peste 600 de secunde.Trebuie sa „atingi” cati mai multi oameni cu „mesajul” tau. Nu conteaza ca nu ai nimic in comun cu persoanele pe care le adaugi ca prieteni, nu conteaza ca ei nu au auzit de tine si sunt prietenii prietenului unui amic. Toti acestia trebuie sa inteleaga si sa accepte e ca tu te „zbati” sa fi prezent in online.
Problema apare cand , din cauza lipsei acute de cunostiinte, trimiti tuturor celor 3800 de prieteni invitatie sa te ajute sa mai construiesti un hambar la ferma ta, sau sa dai o lovitura unui alt clan mafiot, etc. Chiar este benefic sa vada 3000 de oameni ca tu te joci in loc sa inveti cum sa iti promovezi afacerea? Te ajuta asta intr-un fel? (exceptand cazul in care esti autorul jocului :) )
Poate ar fi utile niste materiale despre cum sa faci ceva in social media.
Scuze pentru eventualele greseli, dar am scris in graba.
O zi buna in continuare.
@ Florin…ma scuzi, dar exista atatea informatii despre social media pe internet incat, daca esti interesat, ajungi sa visezi si noaptea cum sa compui un „smart content” sau „how to engage people” ori cum sa devii un „infuencer” in domeniul pe care incerci sa l promovezi. Cred ca totul se rezuma la ” a fi interesat” si la a-ti place ce naiba incerci sa faci!!
am ceva de castigat daca ii fac blogului cont?…