M-am mai dat cu niște mașini anul acesta. Care mi-au plăcut și m-au surprins. Dar nici una ca și Nissan Juke. Da. știu, sunt subiectiv. Pentru că am un respect deosebit pentru Juji, căci așa am botezat Almera mea cu care mă plimb și acuma, după mai bine de 5 ani. Și care este de departe cea mai cinstită mașină pe care am avut-o vreodată. Și de care o să îmi fie foarte greu să mă despart. Dar știu că acest moment vine încet-încet căci, nu-i așa, trebuie să  se întâmple și de astea :)

Când am văzut-o în poze, mi s-a părut simpatică. Dar am fost oarecum dezamăgit. Pentru că un prieten, care se pricepe la industria auto și care îmi știa respectul teribil pentru Almera mea, mi-a spus ”fraiere, vezi că Nissan scoate Juke, care o să îți placă pentru că e Almera varianta modernă”. Iar când am văzut pozele l-am sunat și i-am zis ”e prea mică, băh, cum dracu mă vezi pe mine încăpând în aia?”. Omul a râs și mi-a zis că o să văd io. Și am văzut.

Prima surpriză a fost când am ajuns în fața ei. Și când am văzut că e mult mai mare decât am crezut. Apoi am ridicat sprâncenele când am intrat în ea și m-am așezat pe scaunul șoferului. Spațiul interior e mai mult decât generos, te surprinde chiar. Apoi am încercat locurile pasagerilor. Parcă fiecare milimetru este folosit pentru a oferi mai mult spațiu. Mi-a plăcut atenția asta pentru detaliu întru confortul țugulanului :D

E mișto senzația de înălțime pe care o ai într-o mașină, totuși, mică (de clasa B sau cum îi zice, că io, v-am spus, le zic cum le simt nu după cartea tehnică :D). Cel mai mult te ajută asta în trafic, te simți mai altfel, nu știu cum să vă explic :)) Poate o fi partea aia mică de gherțoi pe care o avem fiecare dintre noi, dracu știe :D

Dar cum merge Juke, pfoaiaiaiaiai… Când am început să mestec mămăliga (cum spun io la schimbatul rapid de viteze :D), am avut senzația aia de ”mașina mea”. Nu știu cum să vă explic să înțelegeți, dar parcă o conduceam de nu știu când. Ne armonizam excelent. Am mers puțin sub 100 km cu ea, dar m-am simțit excelent. Reacționează minunat la ce îi dai să facă, direcția e cum îmi place mie, stabilitatea exact ce te aștepți de la ea, frânele ascultătoare și la locul lor, mașina asta are tot ce e pe sufletul meu.

Mașina e toată tehnică, firește. Îmi place ecranul care se activează atunci când dai în marșarier și care îți arată un fel de grilă de distanță, cu care te duci până la milimetru :) Foarte deșteaptă și șmecheria pe care au găsit-o cei de la Nissan și care au înjumățit butoanele de pe bord. Adică, hai să încerc să vă explic pe românește, printr-0 simplă apăsare de buton (ce-mi place cum sună expresia asta :D) bordul se schimbă dintr-un mod în altul, iar aceleași butoane sunt luminate diferit și au funcții diferite. Chiar mișto, trebe să o vezi ca să înțelegi exact șmecheria :))

Există și niște chestii care m-au făcut să râd și cărora nu prea le găsesc sensul, cum ar fi faptul că poți să vezi forțele G care acționează asupra mașinii când rulează :)) Serios, la ce îmi folosește asta? :)) E funky, desigur, dar e doar așa să îți ochii :))

Cea mai contrariantă fază la Juke, după capul meu, firește: este și nu este Nissan :)) Nu este Nissan pentru că nu prea seamănă cu ce au scos înainte. Dar este Nissan pentru că îți transmite feelingul unui Nissan, nu știu cum să vă explic asta :))

Verdictul meu este clar: pentru mine Nissan Juke este mașina anului. Sigur că există mașini mult mai bune decât Juke, cum dracu să nu existe, dar mie asta mi-a plăcut extraordinar de mult. Atât de mult încât am fost trist când am dus-o înapoi. M-am simțit trist după o mașină. Tâmpit mai sunt… :)))