Mi-a plăcut din prima proiectul ”Grădinița muzicală” de cum l-am văzut. Așa că, după ce am discutat de câteva ori cu inițiatorul, am zis că cel mai bine ar fi să scrie el un guest post acilea la mine, în care să prezinte cum stă treaba. Aveți mai jos prezentarea unui proiect care mi se pare foarte, foarte mișto.
Culorile vieţii
V-aţi gândit vreodată cum ar fi ca să primiţi pe mână o maşină pe care nici în reviste nu îndrăzneai să o priveşti, să o vezi oprind lângă tine şi să simţi cheile izbindu-te în piept iar apoi căzând pe caldarâm, doar pentru că tu nu ai reacţionat în niciun fel: “Nu! Sigur visez!”
Cam aşa am primit eu invitaţia de a scrie aici despre proiectul meu, despre încercarea mea de a-mi educa fiul prin pilde, prin întâmplări care să aibă tâlc. Aşa s-a născut ideea pentru care mi-am canalizat toate energiile disponibile din ultima vreme.
Sătul de consumismul deşănţat pe care îl întâlnim în oricare dintre direcţiile în care am privi, m-am hotărât să fac ceva care să-l determine pe fiul meu să se apropie cu drag de tot ceea ce înseamnă instrument muzical. Ştefan îşi doreşte o “chitară adevarată”, dar nu am vrut să mai aştepte ca aceasta să-i fie să fie adusă de către Moş Crăciun. Am vrut să o primească într-un cadru deosebit, menit să-i trezească dorinţa de a învăţa şi m-am hotarât ca prima lui chitară să o primească de la un artist consacrat, la sfârşitul unui concert în care ultima piesă este cântată chiar pe acest instrument.
Aşa s-a născut ideea “Gradiniței muzicale”, proiect care îşi doreşte să ducă muzicieni de valoare în “căsuța piticului”, la grădiniţă, tocmai pentru a le arăta copiilor că artiştii din televizor sunt şi ei oameni din “carne şi oase”, că pot fi ajunşi şi chiar depăşiţi în măiestrie. Mâine, la grădiniţă fiului meu are loc episodul pilot, urmând ca în cursul zilei să mai aibă loc încă două evenimente: concert de binefacere cu acces gratuit, la Palatul Culturii, iar seara o întâlnire muzicală în Dublin Irish Pub din Târgu Mureş, pentru cei maturi.
Spuneam că acesta este episodul pilot pentru că acest format de spectacol l-am propus unor companii multinaţionale, în dorinţa de a face din el un proiect naţional, iar unele dintre ele şi-au exprimat dorinţa de a relua discuţiile în începutul anului viitor, în speranţa că putem găsi o cale de colaborare.
Pentru că totul a pornit de la un blog, îmi doresc din tot sufletul ca şi pe mai departe să continui proiectul bazându-mă pe ajutorul altor părinţi animati de dorinta de a face acest lucru pentru copiii lor. Dacă am reuşit eu, cu siguranţă pot şi alţii!
DAR, lucrul cel important, fiecare eveniment trebuie fie organizat in favoarea unor asociaţii care se ocupă cu adevărat de copiii aflaţi dificultate, indiferent care ar fi aceea. De această dată, noi am reuşit sa-i aducem pe Maxim Belciug şi pe Alex Sturzu pentru a le arăta copiilor aflaţi în grija Fundaţiei Alpha Transilvană că muzica poate alina suferinţele trupului, folosind “Culorile Vietii”, un spectacol de chitară clasică si percuţie.
9 thoughts on “Doamnelor și domnilor, Grădinița muzicală!”
Interesanta intiativa, felicitari si am sa incerc sa promovez si eu aceasta idee, in mediul online.
@Malina
merci ca vrei sa promovezi si tu
ca e prea fain sa nu ne implicam :)
Aia doi arata ca niste cereal killers. Mai seriosi de atat se gasesc numai la Bahamas.
Gluma, gluma, e o chestie faina. Congrats!
(De ce ai pus ca si tag „chinezu” ?)
@Sergiu
cand o sa iti raspunzi singur la intebare, atunci sa stii ca ai facut un mare pas 2.0 inainte :D
Hm. Asa o fi. De fapt, uite, mi-am raspuns singur. De doua ori chiar, variante diferite:
– nu ca nu stiam despre web 2.0 si 2.0 ca si concept, dar am mai tras un ochi pe wikipedia si mashable, just to be on the safe side. Nope, nu te apropii.
– a-ti pune un tag cu numele domeniului si al blogului te ajuta putin. Nope, gresesc. Nu te ajuta defel.
:)
Hei, nu poti spune ca nu am incercat!
Numai ca eu te intrebasem pe tine.
@Sergiu
bai, io o fac din obisnuita :))
vroiam ca blogul meu sa fie primul la cautare pe chinezu si mi-a iesit :D
acuma recunosc ca tastez automat chinezu ca tag, nici nu imi dau seama :))
dar nici nu imi bat capul prea tare cu asta :D
ceea ce iti recomand si tie :))
True. Ma ofticasem ca nu mi-ai raspuns serios.
Pingback: F64.ro în blitzkrieg, sau picajul prețurilor « Fotografii cu puţine cuvinte