Later edit: Da, asta era uşor :)) E vorba de Cetatea din Alba Iulia :) Iar premiul, cartea „Somalia, Mon Amour” de Bogdan Hrib, pentru cel mai mişto comentariu merge la velicu :)
Cu ocazia celei de-a patra postări din mini-campania ”Ghici România mea”, hai să vă fac o destăinuire. După cum știți sunt plecat la Munchen și am un program așa de strâns, că e mai greu cu accesul la net. Așa că azi dimineață când am intrat pe blog și am văzut că nu l-ați lăsat de izbeliște cum am făcut eu, mi s-a umplut inima de recunoștință că am onoare să fiu citit de oameni așa de mișto…
Bun, să trecem rapid peste acest moment lacrimogen care nu mă caracterizează :D și să trecem la a patra locație. Nu înainte de a vă mulțumi încă o dată că sunteți alături de mine în această campanie (despre care voi spune tot mâine așa că stați pe fază :D) și nu înainte de a anunța ca Dana este câștigătoarea premiului pentru cel mai mișto comentariu de la postul anterior cu extraordinara biserică de la Densuș. Felicitări, Dana!
Buuun, am decis să nu vă dau nici un fel de informație despre locația a patra, pentru că m-ați enervat cât de umblați sunteți și cât de repede recunoașteți ghicitorile astea :)) Așa că vă dau doar niște poze. Și, având în vedere că o să recunoașteți locația din prima, sunt sigur, rugămintea mea este să povestiți ce v-a plăcut și ce nu v-a plăcut când v-ați plimbat pe acolo. Adică să facem o plimbare virtuală, cum ar veni, așa ca între pieteni :)
Încă nu știu ce carte din biblioteca personală dau premiu pentru cel mai mișto comentariu, dar cum plec astăzi din Munchen, până mâine știu sigur :))
Deci, pozele…
9 thoughts on “Ghici România mea, partea 4. Hai să povestim nițel :)”
Alba iulia, nu? :D
Pingback: You do it, Romania? | Blogul Monicai Marinescu
Niciun dubiu, este vorba de Cetatea Alba Iulia. Am fost acolo anul acesta fiind uimit de peisaj chiar de la intrare, pe acea alee cubita. Din cate intelesesem atunci, era in renovare un hotel de 5 stele unde trebuiau sa fie cazati cavalerii templieri din cateva tari gen Danemarca, Franta, Olanda etc. Nu stiu sigur daca acesta este deschis si pentru publicul larg. Atunci cand am fost se mai lucra la ziduri iar inauntru inca mai mirosea a lemn proaspat lacuit. Foarte frumos amenajat cu mese, scaune ale templierilor, mese de biliard, fotolii … toate reconstruite dupa modelul medieval. Iar privelistea de afara este incredibila. Recomand!
Frumos, sper sa ajung in curand..
Preluare de pe http://www.apulum.ro/ro/porti.htm :
„Poarta I-a a Cetatii:
Situata la extremitatea estica a ansamblului, poarta este cladita in forma unui arc de triumf prevazut cu trei deschideri. Deasupra arhitravei, incadrand stema Casei de Austria, se afla statuile lui Venus si Marte flancate, la randul lor, de reprezentarile a doua bombarde in pozitia de tragere. Fatadele sunt decorate cu reliefuri inspirate de mitologia antica: Eneea salvandu-si tatal, pe Anchise, din flacarile Troiei, si lupta lui Hercule cu Anteu la exterior, Perseu cu capul Meduzei si Hercule in lupta cu leul din Nemeea, la interior.”
In cetatea mea draga, Alba Iulia, cel mai mult mi-a placut lumina. Pentru ca lumina de acolo o compar cu noaptea de 22 decembrie 1989 din acelasi loc. Veneam din tabara de instruire de pionieri de la Arieseni. Tabara a fost intrerupta atunci cand tovarasii au aflat ca se intampla ceva important la Bucuresti. Am plecat cu autobuzul spre Alba, dupa ce am facut hora unirii in fata taberei. Tin minte ca am facut opt ore de la Arieseni la Alba-Iulia in Cetate, unde era Inspectoratul scolar si de unde fiecare s-a dus mai departe spre orasul sau satul lui. Cand am ajuns in Cetate, era un intuneric sa il tai cu cutitul. Si o liniste pe care o aud si acum. Am facut pe jos drumul din Cetate la gara. Si drumul asta parca nu se mai termina!
Cand am vazut prima oara Cetatea renovata, m-a frapat lumina. Am avut si avem o sansa incredibila. Noi ca popor, eu ca persoana. Si toti care eram copii in anii aia. Am trecut de la intunericul de atunci la lumina. Chiar daca mai sunt pete pe ici-colo.
Nu am scris pentru premiu, nu am voie :D Am scris pentru ca locul asta e important pentru mine :)
Danke, Cristi :) Bea o bere buna si pentru noi!
Zic si eu dar cred ca gresesc: Adamclisi.
Pingback: Septembrie | Ioan Usca
Da, chiar arata superb, n-o vazusem de vreo 15 ani. Asa e cand ai bani si poti restaura ceva. Pacat ca la Rosia Montana banii stau si astepta. Poate cu Zilele Eropei ale patrimoniului se vor mai incinge spiritele si se vor mai trezii oamenii. Bravo chinezule.