Ieri am luat 301 de la Piaţa Romană la Aeroportul Băneasa. În autobuz lume puţină. La un moment dat o băbuţă întreabă, aşa, timid, cum poate ajunge la o staţie de unde să ia 205. O doamnă mai în vârstă, o doamnă pe la vreo 40 de ani şi cu mine ne băgăm în seamă să îi explicăm ce şi cum. Băbuţa dă din cap, se uită pe rând la noi, cu o privire tristă, zice într-un final „bine, mamă, lasă mă descurc eu cumva, mai văd şi eu Bucureştiul…”.
Moment în care noi, cei trei care am sărit să îi explicăm ce şi cum, ne dăm seama că, de fapt, băbuţa nu dorea să afle neapărat ce ne-a întrebat, ci doar vroia să facă un pic de conversaţie, să o bage şi pe ea cineva în seamă. Şi că, de fapt, nu vroia să ajungă nicăieri, nu avea o destinaţie clară, ci vroia doar să mai fie şi ea printre oameni, să nu mai fie singură…
Am tăcut, toţi trei, stingheri. Fiecare având motivele sale. Pe mine m-a apucat o tristeţe teribilă. Şi o revoltă împotriva lumii în care trăim, împotriva timpului care trece, împotriva propriei indiferenţe.
7 thoughts on “Tristeţe”
ma enerveaza ca pana la ora asta, daca era un post cu glume aveai o gramada de raspunsuri, dar cand vine vorba de superficialitatea oamenilor e liniste! ma enerveaza ca ai dreptate si ca exista cazuri din astea. ma enerveaza cand copiii uita de parinti, ma enerveaza cand se uita ca mai trebuie facute si fapte bune, ma enerveaza ca se tinde a se gandi doar la binele de sine. si acum apare intrebarea – copiii superficiali din ziua de azi, de ce au ajuns asa? nu din cauza parintilor? unde apare greseala? si cum putem repara noi astia care vedem greseala?
Cu dezumanizarea s-a mers in tara asta spre maxim… ;)
no comment…
Mda…pe mine ma termina cand ii vad cum stau in fata magazinelor. Nu cer, doar stau si te privesc .Cand vad asa ceva dimineata in piata , sunt intors toata ziua.
Ma duc pe un dig, o sa ma urc pe stabilopozi si o sa urlu !!! sper sa nu ma vada si sa ma auda nimeni!!!
La batranete, dar nu numai, singuratatea e cea mai grea chestie. Si inevitabila din pacate :(
@andreic: singuratatea batranetii e de doua feluri – din vina copiilor care isi uita parintii si din vina parintilor care si-au indepartat copiii; din pacate, am in familie situatii din ambele cazuri
Un batran doreste sa se simta util, dar fara sa aiba obligatii stricte;,sa-si poata continua anumite tabieturi si sa se poata odihni atunci cand simte nevoia. Singuratatea batranetii poate fi evitata doar daca e pregatit din timp terenul – de ambele parti.
Cel mai mare chin pentru batrani e sa -i vada pe cei din jur cum ii privesc ca pe o povara, situatie in care cei mai multi prefera singuratatea pana la somnul cel de veci.