Astăzi am plăcerea de a găzdui un excelent guest post semnat de Cosmin Tudoran, da, năvlegul de la Cassa Loco, pe care astăzi o să îl vedeţi cât de bine poate scrie şi cum te pune pe gânduri…
Realizez ca daca am avea 50 de mii de specialisti chinezi si vreo 10 capete luminate, cat si forta necesara de a misca lucrurile, turismul romanesc ne-ar scoate din foame. La propriu. In 4 zile am aflat despre Romania aproape la fel ca in tripurile mele din Coreea de Nord sau Myanmar. Urcat in masina, purtat de vorba unor cunoscatori (Doru Panaitescu), abatuti de la sosea, m-am trezit intr-un loc al surprizelor. Am facut mii de drumuri in Romania, dar aproape niciodata, nu m-am abatut de la drum, nestiind ca trec pe langa castre romane sau locuri cu adevarat importante in istoria romanilor.
La volan, ruland aproape legal prin Oltenia, mi-am adus aminte de frunza. Iar mai apoi la o intrebare aruncata unui localnic din Lisa, Teleorman, legata de un posibil castru roman ascuns in zona, raspunsul acestuia a venit trasnet si edificator: “Stiu ce cautati, dar nu.. nu exista” Da’ aveti o manastire parasita in camp..
“- Domle, aveti mere?
– Nu domle da iti dau castraveti! E buni..”
N-avem cultura turismului. Nu suntem adeptii laudei de sine, alta decat a bling-blingului cu numar, posetutei si muierii atarnate de brat. Pietrele de la castrele romane sunt scoase si transformate in albii de porci, tocmai pentru ca sunt acolo dintotdeauna, iar istoria ne apartine.
Sunt persoane care au idei. Bune! Proiectul “Redescopera Romania” e demn de invidie si numai bun de a fi un bobarnac in nasul sugubat al maestrei de ceremonii Udrea. Vrei sa fi o tara care atrage turistic? Do it from inside-out. Investeste in interior si apoi lauda-te cu bulanele Andreei Banica pe la “chineji”. Investeste in oamenii care isi depun toate eforturturile si banii proprii ca sa scoata la lumina istorie ingropata. Da sfoara in tara si pune oameni ca Ana Bulgar la conducere. Tineri cu forta de munca. Oameni care trag 12 ore pe zi si isi rup ficatii amestecand cu succes RedBull cu cafea ;) Because they care! Fara borfomanie ascunsa si crize de shopping.
Ai istorie la tot pasul. Intinsa pe zeci de hectare. “Tibi Scum” este numele sitului arheologic de epoca romana din zona satului Jupa – Caras Severin. Cica ar fi cel mai intens cercetat si mai bine cunoscut din literatura arheologica de specialitate. Mda? Singurii care mai lucreaza, la descoperirea in plus fata de procentul de 5% de pana acum, sunt studentii care vin si isi fac practica aici. Sunt 27 de hectare de istorie ingropata. Pai, la 27 de hectare, puteai face 3 mall-uri, 1 parc de distractii, 3 parcari supraetajate, si 5000 de cafenele model “Dorobanti”. In prezent e o doamna simpatica ajutata de 2 caini, care mai ghideaza cat de cat. Cu amaraciune in glas incearca sa te umple de informatie intr-un timp scurt.
Madam Udrea, baga si matale o manea si vreo 100 000 de euro din petiolul turistic, ca sa vedem si noi macar o parte din evolutia castrului. Daca 5% din ceea ce e descoperit se face acum doar cu ajutorul studentilor, iar asta face ca Tibi Scum sa fie cel mai bine cunoscut si cercetat, inseamna ca ai oameni demni de promovat. Capishi?
Ce bine ca s-a nascut Dragan. Ce bine ca dragostea de istorie si milionul dau mana in mana iar omu plateste o opera de arta ce va dainui o buna vreme. “Cazanele mici si mari” de pe Dunare, sunt salutate de semetia lui Decebal, lucrare platita de “latifundiarul de istorie”. Te opresti, te minunezi, faci 200 de poze ‘iola’ (n.r. io la Capul lui Decebal) si te misti mai departe. Bucuros descoperi ca in sfarsit s-a gandit cineva sa reproduca Tabula Traiana si Capul lui Decebal in forma magnetilor de frigider. M-as bucura daca statu n-ar lua nimic pe ele ;) sic!
Cate pesteri ai vizitat pana acum? Am avut ocazia sa vizitez cateva, ca nah, pe o caldura caniculara ni s-a soptit cum ca ar fi niste adevarate incursiuni intr-un aparat de aer conditionat. Am bifat pestera “Bolii”, “Polovragi” si pestera “Muierii”. Prima este ascunsa de ochiul turistului amator, de obiective asezate ca pe etajerele unui supermarket, celelalte fiind mai lesne de gasit. Pestera Muierii insa mi-a atras atentia intr-un mod mai special. Tururile se fac din ora in ora vizita intinzandu-se pe lungimea unei jumatati de kilometru, parcurs ce te obliga sa iti aduci aminte din loc in loc de mersul piticului. Cu un ghid trecut bine de a doua tinerete, cu o voce semeata si pus pe sotii, inveti ca Raul Galben a sapat in munte vreme buna si ca in cele 4 niveluri, s-au format cupole gotice, temple, altare si zeci de forme geometrice. (asculta fisierul audio)
Insa ce trebuie cu adevarat stiut e ca s-a descoperit un craniu de femeie datat cu peste 30 de mii de ani in urma. Asta ca sa te umple pe tine de respect ca roman sa iti dai coate si sa ii susotesti celui de linga tine, ca esti un popor nascut din uniunea consensuala a unui homosapiens cu un neanderthalian.
Pacat insa ca nici aici nu se gasesc mai multi banuti pentru reamenajare. Daca ratezi ora fixa la care incepe turul, stai vreme de o ora pe niste banci din 1965. Nu exista placute care sa te dumireasca inainte de a pasi pe usa, aidoma unei temnite, locul aseamanandu-se mai degraba cu intrarea in sutul minelor din Valea Jiului. Iti pogoara iar un gust amar in gura, dar iti sufli in san si iti urezi : “ noroc bun frate turist”
Acu, ma intreb de ce nea Traienica ne spunea ca n-avem nevoie de autostrazi… Pentru ca Romania e un quest. E un joc, in care pentru a putea vizita ceva, trebuie sa deblochezi nivelul, trebuie sa gasesti indiciul, care te poate purta spre un loc important in istoria tarii, dar pentru care trebuie sa platesti! Scump! Nervi, asudare, stres si o portie de bani, ca sa nu crezi ca Romania e o chestiune simpla. E tara pentru care generatiile de sacrificiu au pus osul la munca, ca noi sa putem plati frunza!
Salut pasiunea celor pasionati de a descoperi si de a transmite mai departe informatia. In turul asta am cunoscut oameni demni de angajat. Insa sunt luptatori de gherila, oameni care isi dau interesul, poarta un razboi urias, cu lupte mici si scurte.
Salut proiectul Redescopera Romania si grupul de interese nr 3. Pentru cei ce sunt curiosi de mai mult, aflati ca ii puteti urmari pe twitter cu hashtagul #prinRomania, pe contul oficial al actiunii sau pe pagina de Facebook a Petrom.
3 thoughts on “Pentru că România e un quest. E un joc…”
Am si eu niste solutii
Prima solutie: impunerea de standarde ridicate in turism. Orice restaurant care are WC-ul murdar sau chelnerii nu vin in 5 minute trebuie sa plateasca amenzi mari.
O solutie „colaterala” este starpirea coruptiei celor care controleaza si dau amenzi
A doua solutie: toata lumea stie ca Romania sta prost cu infrastructura, ca nu exista sosele. Eu as propune ca locurile prin care trec soselele sa devina turistice, pentru ca e importanta destinatia dar mult mai important este drumul pana la destinatie. Lipsa de sosele s-ar compensa daca drumurile nu ar fi anoste in Romania. Satele interminabile ar trebui sa aiba muzee si trasee turistice marcate clar, ghidurile turistice ar trebui sa le promoveze. Restaurantele de la marginea drumului ar trebui sa arate ca vor sa primeasca nu numai soferi de tiruri ci si turisti.
A treia solutie: programe nationale pentru transformarea lucratorilor in turism in profesionisti. Chiar si lucratorii sezonieri ar trebui sa aiba diplome ca sa poata fi angajati.
A patra solutie: programe nationale pentru schimbarea mentalitatii. Un turist fericit – roman sau strain – aduce alti 10 turisti, unul singur nefericit pune pe fuga alti 50 potentiali turisti. Ar trebui sa existe un efort comun in Romania pentru a face turistii fericiti
Cred ca dna Udrea are nevoie si de niste colegi mai capabili ca munca ei sa aiba randament 100%.
Pingback: Redescopera Romania: calatori prin Oltenia si Banat » Blogul lui Bobby Voicu – alpha beta version