Cică suntem, şi la educaţia sexuală, cam pe ultimele locuri din Europa. Ceea ce e pe cât de ironic, pe atât de paradoxal. Pentru că la cât am fost futuţi şi răsfutuţi ca naţie, ar fi trebuit deja să fim doctori în sex. Sau, mă rog, cel puţin asistenţi universitari.
E drept că există şi explicaţii. Într-un proces de devenire, trebuie să vrei, să știi, să poţi şi să şi faci. Iar noi, ca popor, am vrut mereu, oh, Doamne, dar cât de tare am vrut mereu…, am știut, că proști nu suntem, nea Brucane, că în rest mare dreptate ai avut…, dar cu pututul și făcutul am fost de o impotență de-a dreptul legendară.
Pe noi istoria ne-a prins mereu cu pantalonii lăsați în vine. E drept că, la un moment dat, i-am și lăsat noi așa, căzuți de pe noi, căci nu mai avea rost să ne mai obosim să ni-i dăm jos ori de câte ori ni se cerea. Și, la un moment dat, absolut firesc, a început să ne placă în curul gol. Și plăcerea asta nu ne-a trecut nici acuma.
Singurele dăți când am reușit să dăm și noi ”una mică” au fost atunci când ăia mari și-o trăgeau între ei și nu ne băgau în seamă. Bine, e drept că ce am făcut noi semăna mai mult a necrofilie, dar (că tot noi avem vorba asta dumnezeiască) gaura e tot gaură…
Ca națiune, am aflat foarte târziu că există prezervative geopolitice. Și, când am aflat de ele, în loc să ni le tragem pe mătărângă să ne protejăm, noi am râs, le-am umflat și am făcut baloane, apoi iar am râs că cât de dăștepți suntem. Că noi suntem naturali, avem un specific, nu ne place cauciucul. Nici măcar cu gust de căpșuni.
Ce vom face în continuare? În afară de faptul că suntem tot în curul gol, firește. Și că ne întindem gâții în așteptarea tiriștilor istoriei, să facem ceva mărunțiș. Probabil că vom fi ca în bancul ăla la care hăhăim băsescian: Băi, io mai fut un pic și plec acasă…
PS. Îmi cer scuze pentru limbaj. Recunosc și eu că mi-e rușine să vorbesc așa. Dar îmi iubesc atât de tare poporul, încât trebuie din când în când să spun ce cred despre el. Ca să îl pot iubi în continuare…
11 thoughts on “O părere, din când în când, despre poporul meu”
Noua poporului ,nu ne-a placut sa ne vindem tara ; asa am strigat dupa 89 si iata ca saraca tara bogata a fost vanduta si fara voia noastra. Am ramas cu nostalgia vremurilor trecute si regret ca acum suntem mai rau decat a fi in curul gol ,ci suntem si perversi. nu stiu ce caut eu aici ca locul meu e la cratita care nu mi-a placut niciodata dar sistemul nea daruit atatea emisiuni culinare incat noi romanii ar trebui sa stam si sa mancam!
E cumva o campanie de denigrare a Romaniei? Stiri sa suntem prosti, stiri ca n-avem cultura generala, stiri ca ne temem de sfarsitul lumii mai mult decat de pierderea jobului, stiri ca avem dintii stricati si ca suntem obezi iar acum si asta? Nu de alta dar de la 1 ianuarie intram in spatiul Schengen si ce vor, sa-i determine pe bastinasii din vest sa ne astepte cu batele la gara sau aeroport?
Ai şi nu ai dreptate. Depinde de care parte a istoriei te afli :) Dacă privim optimist relaţia noastră ca naţie cu istoria, chiar şi atunci când s-a şters cu noi pe jos – în majoritatea ocaziilor – tot învingători ne-am dat. Ăsta nu este un lucru rău. Este ca în bancul ăla cu iepuraşul şi şerpoaica; vezi prea bine că cei mari ne şi scuipă afară în majoritatea cazurilor, nefiind prea uşor de digerat.
Ai dreptate. Imi place ca le zici pe nume la lucruri…
Pingback: Un raspuns pentru domnul Volodea Tismaneanu « Hai ca se poate!
Foarte adevarat. Am facut si un logo pentru Romania, tocmai l-am pus la mine pe blog. E mult mai realist decat al lui Udrea. :)
Istoria ne-a prins cu pantalonii in vine pentru ca reactia noastra a fost intotdeauna inceata… De citit articolul Instigarea la exod, pe
http://taxapenonvaloareaadaugata.blogspot.com
Cu totii ar trebui sa spunem din cand in cand ceva…
Zici bine.
Pingback: Soare, nori si munti : Alex Mazilu – Daily Photo Blog
Pingback: Socialist? Comunist? Liberal? NU FRATE, OAMENI TREBUIE SA FIM LA INCEPUT! | Parerile Artistului in Blogosfera