Am, de ceva ani, probleme cu genunchiul. Și după ce în toți acești ani am tot amânat să apuc taurul de coarne, cum ar veni, zilele trecute m-am enervat și cu sprijinul unui mare om, mare caracter, doctorul Alin Popescu, m-am apucat de treabă. Primul pas – RMN. Făcut azi dimineață. Pentru prima oară în viața mea. O experiență interesantă…
În filme vedem că pacientul intră în ”sicriul” ăla, că nu știu cum să îi spun altfel :)), iar doctorii vorbesc cu ei, fac mișouri pentru ca ”victima” să se relaxeze, mă rog, ca în filme. În realitate, cel puțin ce am pățit eu azi dimineață, singurul lucru comun cu ce vedem în filme este aparatul ăla mare, care arată fix ca în filme. De aici încolo, însă, viața bate filmul :D
Eu, făcând RMN la genunchi, nu am intrat de tot în ”sicriul” ăla, ci doar până la brâu. Dar mi-am imaginat pentru câteva secunde, chiar înainte de a începe operațiunea, cum e să intri de tot acolo și m-au cam luat fiorii.. Apoi simpatica doamnă doctor care s-a ocupat de mine mi-a întins o cutiuță din care m-a rugat să îmi aleg… dopuri de ureche. Văzând că am rămas, absolut firesc, surprins, mi-a spus zâmbind că aparatul face zgomot foarte mare și că dopurile mai atenuează din el. Am ales două și mi le-am îndesat în urechi.
Ca să fac o comparație ca să înțelegeți cât de zgomotoasă e mașinăria aia, imaginați-vă o combinație între un pickhammer de ăla mai mititel și niște boxe date la maximum din care se revarsă sunetele specifice jocurilor de pe vremuri de pe casete audio :)) Înfiorător face aparatul ăla, serios :))
Credeam că faza cu RMNul e ca la radiografie. Intri acolo, auzi ceva bâzâială și gata, ai scăpat. Dă-i pace :)) Toată tevatura a durat… 20 de minute.
Interesantă experiență, ce să zic. Acum aștept rezultatul să văd cât de paradit mi-e genunchiul și cât de complicată o să fie operația. Că de operație nu scap…
8 thoughts on “Primul meu RMN. Nu e ca în filme, să știți…”
Esti pe maini bune. :)
te cureti, prietene :D
Mult succes la operatie daca se poate spune asa, sa treaca totul cu bine! :)
dopurile erau noi?
Pe mine m-au tinut o ora asa ca la un moment dat am.. adormit. Si fara doape. Era super plictisitor. Asa ca am tras pe dreapta.
Tu ai facut la genunchi. Ia sa faci la spate, ca mine. Pe langa starea de claustrare, mai trebuie sa stai si nemiscat. Incluzand aici respiratul profund. Iei aer cu portia.
ehe…tie ti-au dat doape, mie au uitat; si eram intrata cu totul, ca-mi bombarda coloana si m-au tinut o ora, timp in care am facut diverse chestii: am dat din picioare, am iesit de-acolo ca ma sufocam de vreo 2 ori, etc…la a treia chestie d-asta m-au dat afara si m-au trimis acasa sa revin poimaine, cu un distonocalm ingerat inainte… m-am enervat, mi-am impus sa ma cumintesc, pen’ca n-as mai fi venit a treia zi. si n-as fi aflat ca am 2 vertebre busite!
Și eu am făcut azi rmn la genunchi. Numai că fix atunci când trebuia să stau nemiscată piciorul meu nu a vrut să asculte. Parcă îmi făcea în ciudă . Cu cât îmi impuneam eu să rămân nemiscată cu atât musculatura piciorului se misca involuntar. Mișcări aproape imperceptibile dar pe care aparatul le-a sesizat Acum câțiva ani la rmn-ul de la cap care a durat cam tot atât și culmea am intrat cu totul în cuptor n-am mișcat în front. La cel de azi parcă a fost blestem. Oricum chit că mă doare rău genunchiul experiența nu o mai repet. Dacă nu poți sta țeapăn arunci banii degeaba pe fereastră. Rezultatele nu pot fi interpretate.