Ehe, nu știu cum să vă spun, dar dacă mai scriu multe postări de astea gen amintiri din copilărie înseamnă ori că îmbătrânesc, ori că taaaare mi-au plăcut vremurile alea din tinerețe :D
Nu știu de ce mi-am adus aminte despre cursurile alea de traforaj din generală. Și de modelele alea ce le desenam pe placaj întâi și apoi traforam pe contur. Pe porțiunile de interior făceam faza cu datul unei găuri ușoare prin care băgam un capăt al… cum îi ziceam, frate, la fierăstrăul ăla mic cu care prestam????… după care prindeam iar capătul respectiv în… fierăstrău și traforam în continuare.
Făceam din când în când schimb de șabloane, de desene. Unii dintre noi erau adevărați maeștri ai traforajului și reușeau să facă adevărate palate, sau vaporașe sau mașini. Eu m-am păstrat demn la stadiul de amator :)) Țin minte și acum că primul meu personaj traforat a fost un indian de ala comanche, pe care l-am ținut până aproape de terminarea liceului :))
Apropo, oare mai există seturi de alea de traforaj de cumpărat?
17 thoughts on “Care ați fost campioni la traforaj viteză?”
Foarte tare. Si mie mi-au placut „cursurile” de traforaj. Eu n-am mai vazut seturi din alea de foarte mult timp. Sincer, m-as mai juca putin. :D
io mai am veioză ! care încă funcţionează. hand made , de mână !
Bai, nu stiu cum ati fost voi, insa eu am indragit al dreq de mult aracetul.
Cum prindeam un moment liber cum il sorbeam ca pe apa.
De aia se tot lipesc banii acum de mine!
LOL :)))
Sorine, ţi-l donez pe-al meu care e în stare perfect[ de funcţionare !
Foarte tare moşule! Ştii că zilele astea mă bălăngăneam prin Praktiker, nu vroiam să cumpăr nimic, şi am văzut într-un raft tot felul de ustensile pentru traforat. Uuuuu, ce amintiri! Nu eram eu maestru dar mi-a plăcut tare de tot. Ce nu am văzut pe-acolo a fost placajul propriuzis. Chiar îmi era dor să pun mîna pe el puţintel. Deci încă mai există chestiile astea… Am văzut pînza aia micuţă, micuţă… Ce amintiri!
Mda, nebunia era cand cautam innebunit in tot orasul panze subtiri (asa se numeau), ca alea groase nu erau de nici o treaba. Sau cand uitam bucata de sapun acasa si se rupea zisa panza de la supraincalzire.
Mai aveam pana acum cativa ani domnitorii traforati, pirogravati si colorati dupa dulap, basca cateva farfurii realizatetot din placaj. Ce vremuri …
Da, mai exista truse de cumparat. Pentru toate buzunarele (si priceperile :-) ). De la cele ieftine de prin papetarii
(sau talcioc) la cele mai scumpe dar bune marca Conex de la Praktiker. In gimnaziu plangeam dupa un traforaj cu cadrul din tzeava… … … :-)
Mai am eu un ciocanel din ala de traforaj, i l-am dat lu nepotu sa se joace cu el…in rest incearca in librarii ca s-ar putea sa mai fie pentru Atelier, daca se mai face in scoala…chiar se mai face Atelier in scoala generala?!?
http://www.google.ro/images?num=30&hl=en&newwindow=1&safe=off&rlz=1B3GGLL_enRO383RO383&q=trusa%20traforaj&um=1&ie=UTF-8&source=og&sa=N&tab=wi
:-)
io am fost. prima ca bunica-miu o fo’ tamplar si lemnar si facea la scoala cu elevii cursuri de lemnaraie si dupe 90 am fost in club la aeromodelism si rachetomodelism si acolo ne mai punea (cam des) sa facem traforaj pentru ca nu se mai gasea lemn de balsa sa ne facem arpioare de ghidaj la rachete (capitalism)
Ce vremuri?! Și când mă gândesc ce mult însemna pentru mine chestia cu traforajul. Mi se păreau o adevărată operă de artă lucrările făcute. A fost tare frumos. Oare de ce acum nu se fac chestii de genul acesta pe la școală?
„Oare de ce acum nu se fac chestii de genul acesta pe la școală?”
Simplu. Pentru ca sa nu aiba oamenii deprinderile tehnice minime, sa nu aiba imaginatie si nici satisfactia realizarii unui obiect cu mintea, ochii si mainile proprii. Pentru ca sa nu aiba o minte prea dezvoltata si nici o coordonare neuromotorie buna. Pentru ca sa cumpere toate rahaturile (inclusiv cele ideatice) oferite de societatea de consum: http://beranger.org/post/811010229
Dupa ce le traforam, mai aplicam cateva tehnici de pirogravura de era sa dau foc la casa.
Oh ce vremuuri. Eu ar trebui sa mai am pe undeva prin casa cei 7 pitici pe care i-am „traforat”. Aratau demential dupa ce ii pirografiam.
Bai si cat tineam la panzele alea ca era a dracu de greu sa imi fac rost de altele. De multe ori daca se rupea mai pe la capat, indoiam „suportul” ala si o refoloseam asa mai mica :))
Frumos era ca faceam totul. De la trasat cu sablonul (unii chiar desenau/proiectau forme proprii) pana la vopsit sau lacuit si pus pe un perete (daca, de exemplu, era suport de vas pentru flori).
Ascultati cateva secunde, de la 6.25 la 8.05, de aici:
http://www.trilulilu.ro/MacRatusca/04e23cd0512d9c
Biografii memorii – Radio Romania Cultural
Constantin Noica – Rugati-va pentru fratele Alexandru
Marcel Iures in rolul lui Constantin Noica
Daca vreti sa va amintiti de timpurile trecute puteti sa va uitati aici , poate cine stie unii dintre voi se vor reapuca detraforat . Acum traiasca netul , ca schite se gasesc , si avem si forum unde putem face schimb de experienta !!!!!
Scuze aici:http://traforaj.forumulmeu.ro/
Sau pe http://WWW.traforaj.ro
Aici veti da pest un om devotat acestui hoby !!!