Cât de frumos vuiește internetul când vine vorba de o campanie umanitară… Se scrie despre respectivul caz pe bloguri, se postează pe tot felul de conturi de rețele sociale, se dă RT pe twitter de îți vine amețeala, e un buzz de nu se poate. De unde vine, de altfel, și întrebarea din titlu…
E bine că facem atâta zgomot pe net pe anumite campanii umanitare. Numai că nu e de ajuns. Să scrii câteva rânduri sau să dai un simplu click pentru a trimite mai departe o informație nu e de ajuns, zău. Prin asta, cel mult, îți oferi tu singur confortul (mincinos) că ai făcut ceva pentru respectivul caz, că ți-ai făcut datoria. Când, cel mult, ai făcut un gest absolut firesc și, în cazul unora, au vrut doar să se bage în seamă.
Hai să ne punem un pic și în pielea celei sau celui care are probleme și pentru care se face campania. Noi toți facem un buzz nemaipomenit pe internet, facem un zgomot teribil (și emoționat, de altfel), încât transmitem persoanei în cauză, prin mulțimea de oameni pe care îi vede raliindu-se cauzei sale, exact ceea ce are nevoie: speranță, speranța că se vor strânge bani, că va reuși să facă operația, că va fi mai bine. Numai că vine apoi momentul în care vede că toată nebunia 2.0 în cazul său a fost doar un balon de săpun și că nu s-a întâmplat mai nimic. Iar căderea de la speranța unde noi, prin implicarea noastră superficială, am ridicat-o la realitatea hâdă e de multe ori devastatoare pentru persoana respectivă.
Unii o să se supere pentru ce zic eu aici. Vă rog să mă credeți că, având în vedere subiectul pe care îl discutăm, cu viața unor oameni pe muchie, chiar nu îmi pasă de supărările voastre. Însă nu aș vrea să se înțeleagă greșit. Mă bucur tare mult când văd onlineul românesc cum se implică în cazurile sociale. Numai că aș vrea să trecem de la datul unui click la datul de ceva mai mult. Pentru că altfel, zău, facem mai mult rău decât bine.
19 thoughts on “Nu cumva dăm dovadă de fariseim 2.0?”
Doamne cata dreptate ai! Am trait-o pe pielea mea si foarte dezamagitor a fost la 90% si uimitor de bine la 10%.
Totusi e bine ca lumea incearca cumva sa ajute … cine stie de unde vine un ajutor mare …
E grele Cristi, e grele! Uite eu am vrut sa facem o strangere de haine si alimente pt nefericitii din Moldova. Cand am dat vestea in birou era un zumzet de ziceam ca tre’ sa vin cu camionul sa iau tot ce vor aduce oamenii, Si ieri dupa o saptamana de fortari, abia daca am umplut Loganul! Deci realitatea bate filmul, ca de obicei! Pacat :(
Pe sistemul dam un RT si ne culcam impacati ca a mai trecut o zi in care am facut o fapta buna
@artistu: stiu PERFECT de bine la ce te referi, tocmai de aceea cand am fost sambata la sinistrati, am mers personal la cei care s-au „anuntat” ca se implica si am zis „ok, CE anume poti dona?”. Am reusit astfel sa umplem 3 masini. Sambata aceasta mergem din nou.
Ce e de dorit, e ca oamenii sa faca diferenta dintre a rezona cu o cauza si a fi in masura sa chiar DEA orice.
Stiu ca la toti ne e greu, tocmai de aceea apreciez ENORM pe cei xare din foarte putinul lor DAU si bucura un semen de-al lor, aflat la ananghie
Aceasta este realitatea din pacate. Vorba multa, bani putini. Daca vorbim de cei care au scris despre campanii umanitare si le-au sustinut, putem spune, ca totusi au facut ceva, au dat informatia mai departe la cititorii lor si poate ca vreunul din acestia s-a implicat financiar. O parte din timpul lor a fost alocat buzz-ului din online.
Iti inteleg perfect punctul de vedere si supararea, vorbind din prisma celui ce organizeaza o campanie, te bazezi pe un sprijin financiar si observi la final ca acesta este mai mult „virtual”. Eu, de exemplu nu ma implic intr-o campanie umanitara daca nu pot sa contribui financiar, atat cat imi pot permite. In primul rand ma gandesc la acea cauza si ma pun in pielea celui/celor ce-i sustin. Din putin se aduna. Puteti spune orice, dar asta este unul dintre principiile mele de baza dupa care ma ghidez in viata, nu numai in online.
cand vuia internetu’ pentru problema medicala a lui Daniel Raduta, pe langa donare, am scris un articol … imi permit sa ma autocitez:
„Conform internetworldstats, in Romania sunt 22 de milioane de oameni, dintre care 7 milioane utilizeaza internetul! Asadar, e suficient ca fiecare sa faca o donatie de 10 ron (sau euro) ce iti este mai la indemana, si suma respectiva se va strange in cateva zile! Totodata, dupa ce ai facut acea donatie (care hai sa fim cat se poate de sinceri, 10ron inseamna un pachet de tigari…fara sa fiu impertinent, dar nu cred ca nu te poti lipsi de acesti bani – tu, cel care utilizezi internetul!), te rog sa iti anunti si prietenii despre aceasta actiune.” (via: http://www.ciulea.ro/faci-ceva-pentru-aproapele-tau/)
@Chinezu,
da, de acord cu Nicu. conteaza sa ai oameni care isi inteleg rolul si limitele de implicare. Ca si in alte cazuri in care sistemul este deschis si voluntariatul este promovat si in campaniile pe net exista o diviziune simpla a joburilor: grupul de initiativa si followers.
Nu prea poti sa ii mobilizezi si sa-i mai si educi sau sa-i convingi sa dea bani in mijlocul bataliei, in schimb le poti da obiective.
Prin 99- 2000, imi aduc aminte de o campanie pe forumul de pe bizcity.ro din care am invatat ca nu amploarea actiunilor inutile ne blocheaza eficienta ci incoerenta grupului de intiativa.
Marea greseala a unui grup de initativa este tina contabilitatea intrarilor de ajutoare in loc sa se ocupe de supervizarea campaniei, sa vina cu idei noi, sa stabileasca urmatorii pasi, sa dea tinte de atins pentru subgrupuri etc.
Eu daca eram in locul lui Chinezu faceam o leapsa catre tovarasii cu care am mai derulat campanii de genu asta cu titlul „Cele 10 lectii invatate din ultimele campanii umanitare pe net?”, o leapsa pentru cei care au fost in grupuri de initiativa.
Pasul 2 ar fi sa se scrie un ebook ca o sinteza a acestor experiente personale si postat ca withepaper de bune practici, ar putea fi interesant…
Mult vuiet pentru nimic. Daca fiecare dintre cei care sustin campaniile astea umanitare ar dona cate 2Euro (o suma modica) eu zic ca ar fi mult mai bine si de mai mare ajutor persoanei care face apel la sustinerea noastra.
@Sorin,
in cazurile umanitare trebuie gestionata prioritar criza de timp, lucru nu intotdeauna constientizat. Una e sa aduni cate 2 euro fara termen si alta sa ai 100.000 la termen. Daia zic ca e musai cum gandesti strategic si logistic pentru a avea o reactie rapida in masa. Chestii dastea care par mai complicate decat sa bagi mana in buzunar.
Trustul antena, in mai mult de 10 ore pe fro 3-4 canale a strans cat? 600.000, hai 1 mil. Sa comparam cu ce poate sa faca internetul din ro? dar cu fro 3-4 miliardari printr-un simplu telefon…
Pentru ca asa suntem….farisei care se viseaza pe podium.
Sunt printre noi destui farisei, dar nu ducem lipsa nici de pagubiti „Filantropica”. Hai sa fim realisti si sa nu mai ascudem gunoiul sub pres.
Pai, ca sa-ti zic cinstit, dupa inundatii am avut pentru un moment in cap ideea de a da drumul unei campanii de strangere de ajutoare, bani pentru sinistrati, dar am zis sa nu ma imbat cu apa rece (adusa de Siret) si sa fiu dezamagit de incercarea mea.
Pingback: polimedia.us/fain/
Pingback: O campanie pe care o sprijin din tot sufletul » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'
Pingback: Fapte bune sau fapte de PR? | mikapana
Pingback: Vă provoc să mă convingeți că nu am dreptate » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'
Pingback: Fariseii autismului online | mikapana
Pingback: Fariseism 2.0, ziceti? - Elena Cîrîc