Sau, cel puțin, ce zic în titlu e valabil în cazul meu. Poate pentru că sunt, after all, un tip simplu, din popor, cu dorințe simple și cu aspirații pe măsură. Sau, poate, sunt un om care a înțeles că fericirea nu e ceva după care să alergi mereu, din ce în ce mai departe și din ce în ce mai repede, ci e chiar aici, lângă tine și trebuie doar să te oprești un pic din goana ta și să te uiți în jur. Poate, zic… :)
Aseară am pățit din nou puținul acela care m-a făcut să mă simt extraordinar de bine. Pentru că am avut-o alături de mine pe doamna sufletului meu în Crossroads, unde am fost la concertul aniversar al trupei Atelier. Și acolo ne-am întâlnit cu niște oamenii care îmi sunt foarte dragi mie. Claudiu Ciobanu, cu soția sa, doi oameni față de care am o considerație mai mare decât aș prefera să o știe :), Ștefan Murgeanu, care ieri a demonstrat live and acoustic faptul că dansul se poate reinventa mereu și mereu, Mika, una din zânele de la care avem de fiecare dată de învățat, Mihai Pintilie, căruia îi mulțumesc și pentru că și-a adus minunea de băiețel să îl vedem și noi și pentru ajutorul cu știe el ce. Am zărit-o și pe Adriana Cocic la un moment dat, și am salutat-o, cum fac de fiecare dată când o văd, cu mare, mare drag :) Am dar mâna și cu Bogdan și am cunoscut-o și pe Sorina.
Vedeta serii a fost, incontestabil, Vlad Dulea. Și când zic vedetă, zic și la propriu, și la figurat. Pentru că Vlad este unul din membrii trupei Atelier. La figurat pentru că, sincer, ieri a fost prima dată când l-am auzit pe Vlad cântând și am avut mari emoții. Pentru că mă știu, dacă nu mi-ar fi plăcut, l-aș fi luat de-o parte și l-aș fi întrebat direct ”auzi, tu altceva ce mai ști face în viață?” :)) Dar nu a fost cazul, pentru că Vlad are o voce extraordinară, cu care m-a dat gata :) Iar showul pe care l-a făcut a fost unul de zile mari :)
Mulțumesc și aici trupei Atelier, adică lui Eugen, Vlad, Eugen, Ștefan, Laszlo și Marius pentru excelenta seară pe care am petrecut-o îmreună!
După cum ziceam, mie unul puțin îmi trebuie să mă simt bine. Și totuși, este fantastic de mult… :)
Mai jos o mostră filmată de Mihai Pintilie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3eH_5co7vn0&feature=related]
12 thoughts on “Și totuși, cât de puțin ne trebuie să ne simțim bine…”
Off! Mă faci să roşesc! :) M-am simţit tare bine alături de voi! O mai comitem! Vlad este senzaţional!
da si eu am o vorba , bucurate de lucrurile marunte !!
L-am intrebat dupa ce am plecat din Crossroads si mai vrea.. ;-)) data viitoare insa o sa iau probabil si doapele de urechi cumparate la Formula 1 ca sa-i mai atenueze avalansa decibelilor.. faina muzica
Foarte faina filmarea si imi imaginez show-ul facut de voi pe acolo. Cineva mi-a spus ca fericirea nu trebuie cautata, ea fiind mereu langa noi, insa noi suntem cei care nu avem ochi s-o vedem.
Vlad chiar cântă extraordinar! fără nici un fel de ipocrizie, încă o să auzim multe de omul ăsta! :)
A fost o seara tare faina!M-am simtit excelent!Si eu ma bucur ca v-am cunoscut si voi fi prezenta cu siguranta si la urmatoarele spectacole ale trupei ATELIER!
Pingback: Bucurie simplă cu oameni frumoşi | BLOG DE FEMEIE LIBERĂ
Felicitari baietilor pentru recital si tuturor pentru distractia de care ati avut parte ! :)
Foarte frumos, felicitari ! :)
Pingback: Zambete si voie buna pe ritm de pop-rock, blues, folk si rock’n’roll « Biroul de acasa
Cam timid, Vlad:) la inceput…dupa si-a dat drumul:)
Pingback: Despre cum am acceptat o reclamă în orb. True story » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'