Ieri mi-am încordat un pic neuronul ca să înţeleg mai profundiş ce a scris Mircea Popescu legat de cât de subtili sau nu sunt unii care fac reclamă pe blog la ei dar nu ar recunoaşte asta no way. Dincolo de faptul că Mircea a pornit discuţia (căci e o discuţie, categoric) de la o postare de-a mea care nu avea absolut nici o legătură cu chestiunea în cauză, atacul său de prevenţie, ca să zic aşa, m-a pus niţeluş pe gânduri.
Aşa că vă invit la o discuţie. Şi ca să fim mai practici vă dau şi un fel de studiu de caz care mă priveşte direct.
Bogdan Hrib, the chief de la editura Tritonic, mi-a trimis mai multe cărţi scoase de ei. Cu Bogdan mă ştiu de ceva vreme şi, deşi am văzut că multă lume îl consideră că e aşa şi pe dincolo, mie nu mi-a dat nici un motiv să nu mă simt bine cu el de fiecare dată, cam rar, când ne vedem şi povestim avioane şi petunii. Plus că, aşa a fost să fie, am fost prezent din pură întâmplare la un eveniment frumos din viaţa lui, aşa că, una peste alta, putem spune că suntem amici. Şi cum Bogdan ştie că mi-am impus de-a dreptul programatic să nu treacă zi fără să citesc măcar câteva pagini dintr-o carte, a zis că îmi trimite nişte volume spre lectură.
Bun. După această introducere cam lungă, dar necesară, vine întrebarea mea către voi şi subiectul discuţiei de faţă: când voi scrie despre cărţile de la Tritonic pe care le voi citi (căci le voi citi, fireşte) e reclamă sau nu?
Altfel spus, unde se termină libertatea de a scrie pe blog ce vrei şi cum vrei (teoretic vorbind şi numai în sprijinul argumentaţiei, pentru că libertatea de a fi cum eşti pe blog nu ar trebui să se termine niciodată) şi unde începe asumarea limitărilor pe care responsabilitatea (putem să îi spunem lejer şi bun simţ) faţă de cei ce te citesc ţi le impune?
Considerăm reclamă pe blog doar atunci când îţi intră un leuţ în buzunar sau şi atunci când, în diverse modalităţi, ai şi alte beneficii de pe urma a ceea ce pui la tine pe blog? Avem obligaţia de a preciza clar dacă un post este reclamă sau nu? Sau să facem aşa cum ne taie capul pe considerentul că oricum ne descalificăm singuri când facem de astea?
Ştiu că e greu de trasat linia asta. Şi mai cred că fiecare trebuie să şi-o traseze singur, aşa cum îl duce capul. Ce vreau eu cu discuţia asta este doar să încercăm să găsim împreună nişte „instrumente ajutătoare” cu care să putem trasa linia asta cu mâna şi cu conştiinţa cât mai ferme.
În ceea ce mă priveşte de azi înainte voi preciza cât de clar dacă ceea ce scriu aici la mine se apropie cât de cât de reclamă. Asta nu înseamnă că o voi da în atitudini jenante de genul atât de ridicolului curent politically correctness. Adică dacă o să zic băi, ce mişto a fost aseară în barul Papagalii, asta înseamnă că m-am simţit bine acolo şi că aşa am simţit să scriu. Punct.
Vă mulţumesc de pe acum pentru opiniile care ştiu că o să fie pertinente şi civilizate :)
PS. Ştiu că unii dintre voi o să se încrunte şi o să zică „ia uite şi la papagalul ăsta de chinezu, noi abia ne descurcăm aşa cum ne descurcăm şi el vine cu deontologii de astea de 3 lei jumate”. Acestor le spun doar că nădăjduiesc să trăiesc într-o blogosferă care îşi asuma ce este şi ce face şi care nu calcă pe cărarea atât de bătătorită şi de urât mirositoare a unora din presa tradiţională…
17 thoughts on “Reclamă sau nu? Hai să discutăm niţeluş”
Mister, si eu am scrieri despre carti la mine pe blog dar evident ca nu pot fi considerate reclama pentru cartile respective. In ceea ce te priveste, fiind un om cu o anumita „vizibilitate”, fiecare cititor are o imagine sau parere despre tine si la vederea randurilor despre cartile respective isi vor completa ceea ce stiu sau gandesc cu noile informatii. Prin urmare unii vor considera ca faci reclama, altii nici nu se vor gandi la asta. That’s Life! Asa ca eu zic sa nu-ti faci griji.
intrebarea asta ar putea fi pusa la modul general. Ma gandesc ca recenziile pe care le face bookblog sunt publicitate? Deloc! ma gandesc ca opiniile despre carti din Dilemateca sunt publicitate? Defel!
Asa ca pune matale mana si scrie acolo ce citesti, ca poate asa ii tentezi si pe altii sa mai puna mana pe o carte.
Cînd scrii despre cărţi nu faci reclamă, ci critică literară :)
Iar cînd scrii ce mişto a fost la barul Papagalii e reclamă numai dacă toată berea pe care ai băut-o acolo a fost gratis şi ţi-au mai dat şi pentru acasă. Altfel e doar părerea ta că a fost mişto la barul Papagalii.
Dar, la urma urmei, de ce n-ai avea voie să faci reclamă la un produs/o cîrciumă/o trotinetă/un meci/o carte care chiar îţi place?
Reclama nu e doar daca bagi un leut in buzunar… Eu nu castig din reclamele de pe blogul meu, decat recunostinta, si cate o bere din cand in cand, dar ma bucur cand a doua zi ajung si prietenii mei in barul „papagalii”, sau promovez un eveniment si iese bine partial din cauza mea, sau cand ajut pe cineva sa isi dea in chirie apartamentul etc.
Scriu pentru cei care ma citesc si pentru mine, marchez de obicei posturile in care fac reclama in titlu cu un „[PROMO]” si cam atat. Revenind la intrebarea ta initiala, da, e reclama sa scrii despre cartile alea, si daca din asta castigi un leu, sau castigi cultura generala, si/sau o dupa-amiaza placuta cu cartea respectiva, foarte bine pentru tine!
Mircea Popescu este un individ „urît” din punctul meu de vedere. Nu-l plac deloc şi din pricina asta nu dau doi bani pe consideraţiile sale. Cînd te afli pe blogul tău eşti ca la tine acasă. Poţi să faci ce vrei, tu centrezi, tu dai cu capul. La fel şi cu reclama pe blog. Scrii ceva de bine despre ceva, şi-ţi mai iese şi-un ban pe treaba asta, bafta ta. Pe mine acest lucru cu care te mai preocupi, nu mă va împiedica să-ţi citesc zilnic blogul. Din punctul meu de vedere, dacă poţi să acoperi investiţia făcută în blog (hosting+domeniu) pentru ca alţii să-l citească moca, e foarte bine.
Iar cînd scrii despre cărţi, aia nu e reclamă. E doar o recenzie care-i va face pe cititori să citească sau nu cartea respectivă.
cred ca e foarte importanta „motivatia” conceperii/publicarii unui articol … in sensul ca: daca tu scri un articol, despre o carte, de la editura X, dar articolul a fost conceput din simplul motiv ca ai vrut sa iti exprimi opinia referitoare la cartea y, sau la pasajul z … atunci nu cred ca e reclama … in cel mai rau caz e o publicitate la cartea respectiva, carte care a fost scoasa la tipar prin intermediul edituri… prin urmare e o informare….GRATUITA.
Pana la urma, faptul ca tu publici un articol referitor la o carte primita cadou… nu e neaparat reclama, ci poate fi considerat si un gest de multumire.
Da, ai dreptate, linia dintre reclama si un articol de informare, e destul de subtire, cateodata invizibila, dar raman la aceiasi parere, si anume e extrem de importanta MOTIVATIA.
mie mi se pare un fel de reclama subliminala…
Umila-mi experienta imi spune, la modul general, asa cum este pusa si intrebarea ta, ca daca exista un contract intre tine si aceasta editura prin care se stipuleaza ca tu, in contul unui avantaj material, ar trebui sa postezi despre ei in online, atunci e reclama. E simplu de dedus de aici ce nu este reclama.
Daca mentionezi doar titlul cartii si autorul, pentru cineva curios, nu este suficient. Astfel, mentionarea unei edituri si a anului de aparitie imi pare de bun simt pentru ca informatia sa fie relevanta. Zic.
Eu zic ca atata timp cat esti sincer in opinii si nu faci reclama cuiva doar pentru ca esti prieten cu el, totul este ok. Si advertorialele trebuie marcate ca atare. Cam asta e tot.
la cate carti se citesc in ziua de astazi, nu cred ca e grava o „invitatie” la citit. chiar e necesara, daca nu vrem sa ajungem sa vorbim „kam asha”. zic!
sincere multumiri :)
cam asa gandeam si eu, dar daca vad ca suntem pe aceeasi lungime de unda, va dati seama ca imi creste ficatul :D
Ai grija cu cresterea ficatului… Daca nu esti cu prietenii cand „creste” nu e bine…
Eu zic ca esti pe drumul cel bun.
Vad cam doua mari repere pentru bune practici in blogosfera.
1. Primo- avem o dimensiune contextuala- stim cum evolueaza reclama in blogosfera .ro ? sigur ca stim, avem deja capitole bine conturate, adica practici/servicii/strategii de blog considerate/defintite clar ca fiind orientate spre reclama, avem si zone gri la granita intre profit/awareness/non-profit si o alta zona clara de non-profit.
2. Secundo- avem o identitate clara a blogului chinezu? avem si nu prea. Similar cu punctul 1 avem si zone gri pe care autorul le anticipeaza ca avand potential de a se transforma in noi zone de profit. Precizez ca eu percep o zona intiala/istorica de profit a blogului dezvoltata de la inceputurile/geneza blogului diferita de noile zone gri prezentate de autor mai sus.
Problema lu Chinezu daca inteleg eu bine este gestionarea zonei gri de la punctul 2 (treptat isi va da seama ca trebuie sa gestioneze si zona gri dela punctul 1,dar il las sa descopere singur, hehehehe), generatoare de perceptii controversate cu potential negativ dar si pozitiv.
Grea intrebare! simplu raspuns. :)
Trei cuvinte cheie: Cunoastere, Anticipare si Flexibilitate
Daca nu e clar, mai pot elabora, dar sunt convins ca nu e cazul.
daca nu, discutam, negociem…hehehehee
daca scrii despre o carte si specifici editura varna-nevarnd faci reclama.
paradoxul este ca e perfect nirmal sa spui care e editura. din cate imi amintesc, desi au trecut 10 ani de atunci, cand eram in facultate la referate, licrari de licenta, master, doctorat [si nu cred ca s-a schimbat intre timp], esti obligat a dupa titlul cartii sa specifici editura, anul aparitiei etc. I: inseamna ca fac reclama?
nu. citez sursa.
buuun…
reclama e si cand vorbesc cu prietenul meu si ii zic: am fost aseara la barul Betivanii din Carpati. d
in cazul tau, cand zis ca ai citat National Geografic – ai facut reclama revistei, dar pana mea, trebuia sa citezi sursa.
pentru RMGC am un sngur cuvant: muie!
da. consideram reclama cand ti-a intrat un leut/euroi/sticla de palinca/carnati in buzunar/pivnita/frigider.
si… am zis
ai vorbit de un prieten si afacerea lui… pana mea. eu am scris de afacerea cu carti online a unor prieteni si nu am luat 1 leu de la ei… dar daca la prieteni nu le facem reclama gratuita atunci cui dracu sa facem?
am citi si art tau referitor la rosia, si ce a zis M. Popescu.
Nu ai facut reclama acolo. Ai zis ca nu esti dumirit. punct. Pe de alta pare Mircea Popescu suspecteaza pe toata lumea de „colaborationism” cu Secu. E atat de constient ca foamea de bani e mare incat s-a intrebat in articolul lui daca tu te-ai vinde….
Mircea: l-am intalnit pe Chnezu de 2 ori. Am vb cu el pe tuiter de 5-10 ori. Cuaie, eu nu am 18 ani si nici nu ma vand pe 200 euro [daca o faceam nu imi era foame si dormeam linistiti stiind ca am cu ce sa platesc chiria]… revin: am un al 7-le simt la oameni. filez jigodiile inainte sa deschida gura si la fel de bine simt OAMENII Adevarati.
Iar China e un om adevarat care nu se vinde…
garantez 100000000000000000%
Chinezule nu te periam… dar ma gandeam ca e timpul sa iti zic chestiile astea. Desi nu se face sa le spun public e de preferat sa stie si ceilati ce pererea are John McGogoo despre tine.
respect :)
concluzie:
orice ai face de reclama nu scapi!
ps: ia sa vorbesti si tu cu prietenul ala al tau, acum 5 ani am dat la el un inteviu nu m-a angajat [a zis ca m-am invatat pe bani multi] poate niste carti imi face cadou :D
Oh, da, ce mai reclama, fii serios ;)
Pai stimate chinez, cred ca vorbim romaneste si ne intelegem … chinezeste !!!
Sau o dam la intors, cum zice proverbu`. La Mircea Popescu pe blog e vorba de RMGC si de Rosia Montana, nicidecum de carti si reclama la carti.
Sau nu ma descurc eu cu hieroglifele ?
Pingback: De ce mi-am deschis sucursală Romtelecom pe blog | e-Opinii.ro | doar opinii... atât! | by George Fedorovici