Ieri o cunoştinţă mă întreabă pe mess, da’ aşa sec şi fără un preludiu firesc, „băi, cât costă un twit la tine?”. Moment în care mă enervez brusc, îl bag în pizda mă-sii (zău, aşa am făcut, da’ omu mă ştie şi e obinuit cu escesele mele gherţoistice…) şi îi zic să cânte la altă masă că nu am bani mărunţi (altă expresie gherţoistică învăţată încă de pe vremea lui Ceauşescu). Evident că omul mi-a explicat apoi că era cu un client pe telefon şi se grăbea să mă întrebe aşa orientativ, bla bla, giuculugu.
Bun, dincolo de ineditul jenant al întâmplării, întrebarea omului, care e un mic PRist freelancer, conţine o masivă doză de realism. Adică, părerea mea spusă pe şleau, fiecare twit pe care îl daţi are nişte costuri, pe care le plătiţi oricum, indiferent că vă place sau nu, indiferent dacă sunteţi conştienţi de asta sau nu.
Când mă refer la costuri vă rog io să nu înţelegeţi cum înţelege enorm de multă lume, adică bani. Căci costuri înseamnă muuuult mai mult de atât.
Zic unii: eu mă distrez pe twitter, e fun, nu mă costă nimic. Deşi nu am treabă directă cu ei, le-aş spune, totuşi, că pe ei îi costă timpul în care stau pe twitter, timp în care ar putea face ceva mai constructiv, ca să zic aşa. Da’ ce ştiu eu, ei o fac doar for fun, fireşte…
Cu cât intrăm în categoriile de twitterişti care au interese mult mai sănătoase decât datul pe twitter pentru fun, cu atât costurile per twit cresc. Ajuns aici repet, pentru că ştiu că sunteţi superficiali şi citiţi printre rânduri, costurile nu înseamnă doar bani.
Sunt unii care twittuiesc pentru self-branding. Adică se vând chiar pe ei pe twitter. Şi asta costă. Timp să twittuiesti şi să citeşti ce bagă alţii pe acolo, să gândeşti o pseudo-strategie (gen dacă îi dau follow lu’ ăla poate îmi dă şi el follow back şi de astea), RTurile date pe aceleaşi principii etc. „Nu mă costă nimic toate astea!”, veţi spune enervaţi. Îhî, bine, whatever…
Apoi vorbim de twitteriştii care chiar îşi asumă faptul de care zic eu aici, adică fiecare twit costă câte ceva. Sunt cei care, într-un fel sau altul, în cadrul unei strategii (de data asta chiar pe bune) promovează ceva sau pe cineva, de cele mai multe ori combinând blogul cu twitterul şi cu alte reţele sociale. Uneori chiar primesc bani pentru promovarea asta, alteori o fac din prietenie (dar şi aici sunt costuri, de altă natură) sau din alte motive. V-aţi prins, nu mai insist.
Deci da, twitul costă, fiecare twit costă. Întrebarea care se pune este: suntem pregătiţi să tăiem chitanţă pentru asta ca să ne recuperăm investiţia făcută în twitter sau ne prefacem în continuare că e doar for fun?
9 thoughts on “Orice twit costă, nu vă mai fandosiţi pe voi”
tot ce consuma timp costa ceva – timp si nu numai, uneori. e un truism
De cand am inceput eu sa twitteresc, prima impresia a fost: „frate asta e un site comercial free – super tare”. E, cu timpul mi-am dat seama ca nu este chiar asa, si din potriva este stuffed cu add-uri, in forma de twitturi date de companii, firme, persoane, care vor sa promoveze ceva.
Costurile pentru twitt-uri in cadrul un companii sunt extrem de mici, de obicei acest proces e facut de departamentul de PR. Asadar avem de aface cu timpul omului de PR (platit sa faca asta), dupa aceea curentul internetul, chiria. am omis ceva?
In schimb daca stam sa ne gandim la ideea de self branding lucrurile sunt diametral opuse. Adica daca luam de ex. un freelancer (orice domeniu) se decide sa se promoveze pe twitter. costurile pentru el sunt extrem de mari, pentru ca fiind doar unul singur el trebuie sa stea sa dea twitt-uri interesante, sa dea follow si tot asa, in acelasi timp in care ar trebui sa lucreze sa isi termine proiectele, task-urile etc. Daca acesta persoana pe langa freelancing mai are si un job (8 ore pe zi etc) costurile (morale) se dubleaza, pentru ca timpul lui practic isi dubleaza pretul.
Pe .com in momentul de fata este musai sa fii prezent pe retelel sociale: Twitter, Facebook, Linkedin etc. In .ro avem de aface cu un mediu online in timpul adolescentei, necopt, in curs de descoperiri interesante; un moment prielnic pentru a specula beneficile „ascunse”.
Sunt de acord cu @chinezu ca orice twitt are costul sau, dupa situatie mai mare sau mai mic… dar beneficiile care le poate avea acest tip de promovare pot fii ori foarte bune, ori foarte proaste.
Sunt curios daca exista pe bune cineva care isi vinde twitt-urile, asemenea cum ai fost tu intrebat Cristi.
Va pup,
@mihaiteo Raspuns la intrebarea ta: Vezi cele 2 stiri care au circulat de curand cu cei doi care au primit super multi bani pe un Tweet in Romania plus sunt f multe firme care platesc oameni sa dea twitturi (face parte din promovarea online) plus sa nu mai zicem de vedetele din afara care primesc sume colosale (au fost facute publice unele :-p)
parca vad ca azi-maine cand merge mama la piata ii spune doamna care vinde patrunjel ca `iar s-a scumpit twitu` :D :))))))
Tot ceea ce faci costă, iar twittereala nu e printre cele mai usoare activitati, daca vrei sa o faci cum trebuie. Cum trebuie = personal branding, networking sau promovarea firmei/produselor, nu scris ce-am mai mancat la pranz sau ca am facut dus.
Nu cunosc pe nimeni care sa vanda efectiv tweet-uri, dar daca as calcula costul de oportunitate al unui tweet mi-ar iesi undeva intre 10 si 50 de centi – am considerat un scenariu tipic pentru cazul meu si serviciile pe care le ofer. Probabil ca pentru un speaker care incaseaza 10.000 de euro pentru o ora de vorbit o sa dea un pic altfel calculul :)
OK, si dupa prezentarea ideilor tale referitoare la originea mamei lui …. nu i-ai raspuns? … ca sunt si eu curios… pe chitanta, orientativ…cat costa un twit?
şi faptul că io comentez aci costă !
Pe mine nu ma costa nimic..
Daca ti-ai propus sa castigi DIRECT din twit, fa-ti cont pe Klikot si apoi spune-mi si mie daca ti-au trimis aia banii : http://www.staupenet.ro/2010-03-18_discuta-si-poti-castiga-cu-klikot.html
Pentru a posta un twit ma costa bani (uzura laptop, curent, abonamentul la internet e full time – deci nu se pune), pierd timp scriind si citind involuntar ce scriu altii, pierd timp explicandu-i sotiei ca nu am uitat in ce consta o familie – dar am si de castigat :)