Later edit: Acum am primit poza asta cu Alecu la Arieseni. Vaaaaai, ce dor mi-e de el :)
Revolutia m-a prins cand aveam 14 ani si vreo doua saptamani. Adica eram in clasa a IX-a, proaspat intrat, pionier al Republicii Socialiste Romania, ce asteptam cu nerabdare sa fiu facut UTCist. Va spun toate acestea nu din nostalgie pentru aceste „functii”, carora unora dintre voi, aia mai tineri, nu le spun mare lucru, dar pentru noi, astialalti mai batrani, ele ne aduc aminte de alea, alea… Va spun asta pentru ca mi-am adus aminte de taberele in care mergeam cand eram copil. Si care erau senzationale.
Alecu meu este acum in tabara la Arieseni, in Alba. Si se simte excelent. Faptul ca ne spune el ca e minunat acolo e ok, il credem. Dar cel mai bun indicator al acestei stari e faptul ca, pe romaneste, i se cam rupe de noi, parintii lui din Bucuresti, caci ne mai da doar un telefon seara tarziu, inainte de culcare, da’ asa, pe repede inainte. Ceea ce ma umple de incantare ca fiul meu e incantat :) Dar si de dor :)
Nu stiu cum e in tabara acuma. Dar probabil ca e un pic altfel decat era cand mergeau eu. Daca stai sa te gandesti doar la gizmosurile cu care merge acum un copil in tabara – telefon, PSP, mp3 player etc. Noi mergem doar cu bagajul. Si ala subtirel rau :) Si poate tocmai pentru ca nu aveam ce sa ne distraga, ne „concentram” pe distractia pura, neintermediata de tehnologie, creata de interactiunea intre noi, copiii din tabara.
Pana la urma urme, cu tehnologie sau nu, cu 123 de canale TV pe satelit la cabana sau nu, copiii tot copii raman. Si sper din tot sufletul ca si cei de acum sa se distreze la fel de bine ca si cei care am fost. Si sa ramana din taberele astea, asa cum am si eu, cu amintiri extraordinare si cu prietenii pe viata :)
8 thoughts on “Amintiri din tabara”
ce mi-aș mai rupe pantalonii-n cur trăgându-mă pe zăpadă:-).
Noi pana la momentul plecarii lui Matei mai avem ceva timp. Insa sper ca la momentul ala sa fim la fel de increzatori ca voi acum! ;)
De doua ori am fost la Arieseni in tabara. Inca imi aduc aminte de melodia aia Andriiii Popa pe care o canta o fata la chitara si toti ne adunam in jurul ei si ascultam. Am stat intr-o camera numai de fete, aveam vreo 10-11 ani, cred. Fain moment.
Pai, cu peisajul ala tu chiar te asteptai sa sune acasa? :)
In ’91, am stat 3 saptamani in Arieseni (expeditie speologica). Superba zona, bine ca este departe de Capitala. Dar nu recunosc peisajul! Si aici se pare ca a „plouat” cu vilute.
arieseniul se dezvolta bine, n-a „plouat” cu nimic, da la o adunatura de casute de vacanta apartinand diverselor persoane, s-a ajuns la nenumarate pensiuni decente.
@Chinezu,
da, in alte tari din vest inca se mai practica interzicerea telefonului mobil, mp3, alte chestii digitale, radio, in tabere. Se admit doar 50 eur bani de buzunar dati la profesor in custodie, 2 carti postale timbrate, jurnal de vacanta, doar 1 telefon la sosire in tabara a copiilor si maximul avans tehnologic, un jurnal vorbit la fiecarei zile facut de unul dintre profesori, jurnal care putea fi ascultat de parinti apeland un nr. de telefon special.
Dupa 2-4 saptamani de la revenirea din tabara, directorul face debrifing cu parintii, heheehe: un party la care parintii si copii vad caseta video oficiala a taberei.
La Navodari era simplu, pana in tabara hartia igienica flutura in fasii de la fereastra fiecarui vagon, apa se arunca in cap vecinilor, multe mingi se pierdeau din mersul trenului. Caram un mare gemantan, nu troler. Se facea program de plaja, progam de competitii sportive, am bagat mult baschet, normal pe multi i-am revazut in Regie, nu imi inchipuam ca joc cu viitori ingineri.
Se facea program artistic pe judete iar agatzatul era interjudetean. Discoteca la greu pe terenul de fotbal si bineinteles Cenaclul Flacara!-Buna seara prieteni! sau Serbarile Scanteii Tineretului ! Intre timp profesorii erau foarte bizi cu noi, la desteptare, la masa, la plaja, la meciuri, la discoteca. In pauze ori se imbatau ori se combinau.