Violenta asupra femeii. Un subiect care pe mine ma deprima constant… Din toate punctele de vedere. Si cand vad pitecantropii care sub stindardul bicepsului mai forte lovesc cu indarjire femeile, dar si cand vad atitudinea cam pe langa a institutiilor si a (unor) ONG care, cica, se ocupa de problema.
Despre mizerabilii care lovesc femeile nu sunt multe lucruri de spus. Sunt greu de educat. Sunt o cauza pierduta. Astia trebuie lasati sa moara, sa treaca generatia lor. Resursele de orice fel bagate in a-i educa sunt doar statistici cu care sa ne dam rotunzi la simpozioane si pe baza carora sa bifam inca o realizare. Procentul celor care si-au modificat comportamentul dupa ce au fost atinsi de raza „vindecatoare” a instructajului este atat de mic incat ar trebui sa ne fie rusine sa discutam despre el.
Ii apreciez, insa, pe cei care aloca resurse de timp, bani, suflet educatiei celor mici pe problema violentei. De orice fel ar fi ea. Pentru ca la copii, la tineri asa ceva prinde. Si se vad rezultate in timp. Si se creeaza o noua generatie. Care la randul ei va da nastere unei noi generatii. Si tot asa. Este, daca vreti, o investitie in viitorul pe care noi nu l-am putut avea. Si e cea mai buna investitie pe aceasta zona de mentalitate.
Ce ma prostdispune teribil este aspectul legal al chestiunii. Sigur ca sunt legi pe aceasta tema. Dar cine sa le aplice? Toti spun ca exista alte chestiuni mult mai importante decat asta ca i-a dat unul un pumn in fata unei gagici sau ca o matracuca l-a pleznit pe un gigel cu scaunul in gura, in timp ce copiii priveau inspaimantati. E aceeasi mentalitate pe care o regasim in toate domeniile la noi, adica ne facem ca ne ocupam de prezent, dar rezolvarea problemelor acestui prezent o vedem mereu undeva in viitor.
Pana la urma chestiunea e foarte simpla. Si extrem de complicata. Si tine de fiecare din noi. Probabil ca toti cei care cititi acum aceste randuri spuneti eu nu niciodata nu am facut si nu voi face asa ceva. E ok, dar nu e de ajuns. Ce puteti face in plus? Astept sa imi spuneti voi. Mai ales ca, sunt sigur, multi ati facut deja…
PS. Am scris cele de mai sus pentru ca azi, 25 noiembrie, este Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii.
12 thoughts on “De 8 martie le pupam, in rest ne uitam cum le bat altii…”
Apropos de educatie, am ramas traznit acum 2 ani, in autobuz, cand el si ea se certau. Aveau dupa ei un copil, cam pe la 4-5 ani, maxim. Cand tipul ridica vocea la un moment dat, copilu zice „da-i un pumn in bot tati”…
Sa mor daca ştiu!! Dar un pic de bunăstare parca ar folosi. Sărăcia endemica naşte violenta in toate sensurile!
interesant comentariul lui cristi. cat despre violenta asupra femeii sau violenta in familie, ca la asta se rezuma totul, e adevarat, tine DOAR de educatie.
Nu stiam ca
„azi, 25 noiembrie, este Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii.”
Mersi pt info; trist, dar adevarat; la noi, dar si in restul lumii, multi nu au depasit inca mentalitatea Evului Mediu, din pacate!
Toti, dar absolut toti barbatii au motive sa-si loveasca femeile. Problema nu este violenta asupra femeii ci violenta situatiilor provocate care duc la bataie. Toata lumea are o limita. Barbatului, cand i se sfarseste aceasta limita, foloseste pumnul, femeia vorbele grele. Cred ca ar trebui analizate situatiile si nu faptele, pentru ca situatiile duc la fapte care pot fi irecuperabile si neiertabile.
Cred ca nu s-a publicat comentariul anterior! In fine, eu cred ca trebuie evitate situatiile de conflict, care genereaza violenta. Faptele nu mai pot fi recuperate moral.
@cristi
formidabila intamplare…
mi se strange stomacul…
@lol
hai, mai, ca nu saracia e motivul tuturor relelelor la noi!
dar, e drept, e unul foarte important
@madalin
pai asta zic si io
nu faci educare la ciumegul de 50 de ani
dar la puiul de ciumeg de 5 ani ai ceva sanse
@newdada
io zic sa incercam sa gasim si motive de optimism
sa incercam rau de tot…
Solutii exista. Ia uitati aici: http://www.youtube.com/watch?v=H78i7MqUJsA
Apropos de violenta fizica si psihica poate va faceti timp si va uitati la „Ye doy mis ojos” in regia lui Icíar Bollaín.
cred că exemplu personal este primul pas pe care fiecare dintre noi îl poate face împotriva barbariei. apoi urmează activismul civic, formarea de rețele etc
@Chinezule draga, mersi mult pentru acest articol. Chiar e nevoie sa mai dezbatem si tema asta nu doar pe cele electorale, economice, s.a.
Pe mine ma intristeaza ca pana si la un articol de acest gen mai exista unii ca Liviu care nu pricep ca violenta de acest tip nu are nici o scuza, dar absolut nici una. Unii isi bat nevasta ca le-a cheltuit banii la mall, altii ca le-a gatit o cina prea acra, pretexte se gasesc mereu, dar nu se sustin.
Doi, am aflat cu mare intristare ca singura institutie care se ocupa la noi de programe pentru combaterea violentei domestice s-a desfiintat:(. E vorba de Agentia Nationala pentru Protectia Familiei. Halal, Romania! Am rezolvat problemele, gata, ne-am pus pe desfiintat. Structurile ANPF se vor muta in Agentia pt Protectia Copilului, deci proiectele lor se vor axa doar pe abuzurile asupra copiilor (si aia e problema grea) iar femeile raman fara sprijin institutional.
Eu n-o sa stau cu mainile in san, am de gand sa pregatesc cu ONG-ul in care activez un paper pentru noul Guvern care se va instala dupa alegeri si implicit pentru noul ministru al Muncii, sa nu lase lucrurile asa cum sunt acum.
Mersi inca o data pentru articol. L-am receptionat ca un sprijin pentru aceasta cauza. Bine ar fi sa existe mai multi care gandesc ca tine!
@ Liviu, nicio vorbă nu poate justifica o palmă. cine gândește conform unei astfel de „economii” încă nu s-a coborât din copac