Diacriticile pe pe blog ca default

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Swamp mă întreabă cam ce părere are un chinezu ca tot românu despre folosirea diacriticelor pe blog. Şi pentru că acesta este un subiect oarecum tehnic, ce ţine de conceptul mai larg de readability, vă rog să îmi permiteţi să răspund un pic mai tehnic: chinezu are o părere foarte bună :D

Folosesc cam dintotdeauna diacriticele ca să scriu pe blog. Cu rarele excepţii când nu scriu de pe scula mea, ci de pe alta care nu le are intrinsesc. Sau când, şi aici chiar e o chestie pe care trebe să o rezolv, când scriu de pe unul din lap topuri care, şi aici chiar mă enervez pe mine însuşimi, nu are frumoasele gâlme care dau atâta savoare limbii noastre ca o comoară.

Diferenţa între a folosi şi a nu folosi diacritice în blogosferă aproape că nu contează. Aproape zic. Pentru că deşi întreaga naţiune netuistică românească se obişnuieşte din ce în ce mai tare cu lipsa diacriticelor (unii chiar îşi fac stindard de luptă cu aşa ceva), mai există de ăştia ca şi mine care apreciem la devărata valoarea întâlnirea cu ă, î, â, ş, ţ.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

6 thoughts on “Diacriticile pe pe blog ca default”

  1. Pingback: Twitted by chinezu

  2. Da, da, bravo! Şi mie îmi plac diacriticele.
    Cred că limba noastră merită mai mult respect (na, m-a molipsit campania Realitatea tv). Aşa cum alţii ţin la specificităţile limbilor lor, francezii la accentele lor, spaniolii la accente şi la ñ-ul lor (uh, şi încă ce mândri sunt cu el) şi restul popoarelor cu ce mai au de-al lor, mă gândesc la literele cu două punctuleţe (u, o, a, cu două punctuleţe în limbile germanice) sau la literele ciudate din limba poloneză, nelipsite în scriere şi tot aşa.

  3. Drăguţ blog ai, ‘mneatale, Chinezule!
    Asta, una la mână.
    A doua: diacriticele sunt mai mult decât utile,mai ales când vrei să scrii ceva de genul „Hai, fă,-n fân!” Să n-arate „hai fa-n fan” , că nu înţelege aia ce vrei de la ea.
    La modul serios, chiar ieri m-am împotmolit cu cititul pe blogul lui Mălaimare, că termina paragraful cu „Da bine!” şi nu numai că nu prea avea sens, dar nici nu înţelegeam de ce n-a pus virgulă după „da”, mai ales că tot repeta chestia asta… Abia mai pe urmă m-am dumirit: era „dă bine”.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)