Azi am ajuns, după jenant de spus câtă vreme, pe zelist. Ocazie cu care, dacă tot eram acolo, am dat un ochi şi pe la ce zice de mine. Şi am avut surpriza să constat că sunt pe poziţia 37. Aşa că sunt într-o clasică ipostază de ochiu ăsta râde, ochiul ălalalt plânge.
Unul râde pentru că, hai să nu, am şi io un oarece minuscul orgoliu blogeristic, gâdilat frugal de poziţia asta. Dar asta trece repede.
Celălalt plânge, însă, mai tare pentru că locul meu 37 arată că, de fapt şi poate şi de drept, avem o blogosferă slabă. Pentru că nu e normal ca eu, unul care scrie pe blog fix cum, când şi ce vrea muşchiul lui (e jucăria mea blogul, v-am mai spus)x(uneori făcând nepermis de multă caterincă frecţionară), să fiu aşa de sus în top. Pentru că nu e firesc ca lipsa mea de seriozitate blogeristică (organică de-a dreptul) să ia faţa muuuultor altora care chiar văd în blog o chestiune extrem de serioasă (de-a dreptul organică) şi acţionează pe cale de consecinţă.
Trist, Românie, trist…
18 thoughts on “De ce mă surprinde că sunt pe locul 37 în Zelist”
Decât un spamer infect pe poziţie fruntaşă, mai bine un chinez care scrie rar şi bine :)
am pus invitatia si anuntul pe blog. sper sa te ajute cu ceva ;)
have a nice day
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie tocmai joaca de-a blogul îmi place. Şi la tine şi la alţii (puţini). Cei care se iau prea în serios mă plictiseeeeeeeeeeesc…
Felicitări pentru partea veselă a globilor oculari!
No te preocupas, draga Chinezule.
Țara asta toată este marcată de lipspă de seriozitate. Altfel cum am avea notorietăți pe locuri fruntașe precum Iliescu (cel care juca cercuri cu Leana), Basescu (el, cel cu „țigancă împuțită”), Băsescu (ea, cea cu „mintea odihnită” care aduce batrânilor câte un „scaun electric”), Gigioc, Vadim, Don Costel, fostul senator PC Marinescu (o catastrofă de personaj), femeia aia cu „ciocul mic ca acum noi suntem la putere”…..Sexy Brăileanca, Piticul Porno, Ogică, Elodia (post mortem sau în contumacie) și mă opresc aici doar de lene.
Care va să zică, pe lângă atâția monstrii sacri ce mai contează un chinez pe nu știu ce loc în nu știu ce top. De un singur lucru, însă, trebuie să te ferești. Vezi să nu cumva să urci mai sus că poate-ți trage Tatulici un premiu din ăla gen 10 Pentru Blogăria.
În fine, trebuie să-mi declar dezaprobarea față de calificativul de țară. Nu e deloc trist. Cred, cu tărie, că România e o țară veselă. Eu tâmpenii ca la noi n-am văzut niciunde. Să ne amuzăm, deci. Să scriem. Să pârâm. „Deci, hai la mici, deci hai la bere”….Doamne, uitasem gurul almanahelor- scuze!”
PS – Sunt anumite lucruri care nu se trâmbițează. E suficient că se întâmplă.
Acum sper să funcționeze link-ul. Am făcut eu ce va mai devreme….vezi de aia sunt eu pe ultimul loc.
Ma intreb daca si pe alte meleaguri inceputurile blogosferei au fost la fel de slabe. Pentru ca eu inca sper ca acesta este un inceput si ca incet incet lumea se va orienta si la noi spre bloguri profi.
Nu contrazic si nici nu sustin aprecierea ta despre propriul blog (acesta e primul tau articole pe care il citesc, dar sigir, nu ultimul),ci as avea ceva de zis despre anumiti cititori (grabiti, plictisiti de lucrurile grave),care, iertata sa fiu, dar probabil nu voi fi iertata, evita lecturile profunde, care le solicita prea mult timp…entelectul, preferand, in cele mai multe cazuri, umorul, ironia, glua, bancul,informatia filtrata printr-o perdea de expresii neaose,imaginea directa, care nu menajeaza instinctele…
Asa ca, tu care ai umor, esti inteligent,nu te vei supara ca am fost asa directa…
Păi ce, blogul e condica de prezenţă? Te manifeşti ori de câte ori simţi TU nevoia! Aşa că, importantă e calitatea, nu cantitatea ::)))
E de bine, crede-mă!
Man, aia e mai mult o unelata de calculare a „iubirii” blogosferei, tradusa in link-ing. Si dupa cum observi lumea te cam iubeste! ;)
Pingback: Mult prea multe ecouri « Oana Stoica Mujea
Idem, Lucia Verona. :)
Scuze pentru off-topic:
http://www.neacostache.com/2009/06/14/spectacole-la-antipozi/
O duminica minunata!
ptiu, să nu-ți fie deochi cu așa modestie…mai să cred că ai fi ardelean :P
serios: parcă n-ai ști cum funcționează matzocăria: hărnicia și mitocănia. parcă-i zice ”tupeu de perseverență” :D
când mai trec pe aici sper să fii pe locul pe care ți-l dorești ….
Pingback: Make și Oceania – împăcarea (XIV) « Weblog de IT si nu numai
Pingback: ce isi face Chinezu cu mana lui… « dromichaetes.eu
Pingback: Cică aş fi al 15-lea cel mai influent blogger din România « Picătura chinezească
Incep sa inteleg de ce China/chinezii reprezinta o amenintare :).