Ieri, Manafu a orchestrat o interesantă dezbatere pe tema social media şi puterea lor, având ca studiu de caz mega-eşecul campaniei de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. La discuţie au participat şi reprezentanţii a două companii farmaceutice, a căror singură „vină” a fost că au avut puterea şi curajul de a fi prezenţi.
Şi pentru că acolo a participat doar o mică parte din bloggerime, v-aş ruga, de data aceasta la modul foarte serios, să vă spuneţi şi voi părerea pe subiectul „Cât de (i)responsabil este sau trebuie să fie bloggerul în ceea ce scrie?”. Evident că nu vom ajunge niciodată la o concluzie. Dar drumul până acolo este atât de frumos şi de educativ…
Părerea mea o aveţi mai jos (care are chef să o citească).
După mintea mea, principala responsabilitate a unui blogger este faţă de el însuşi. Pentru că în momentul în care un blogger nu mai scrie pentru el, ci pentru alţii sau cu alte scopuri, el nu mai este blogger. Este tot ce vreţi să îi ziceţi. Dar blogger nu prea mai este. Pentru că a fi blogger înseamnă a scrie ce vrei tu, cum vrei tu, despre cine vrei tu la modul PERSONAL. Adică, pe undeva, ca şi cum te-ai uita în oglindă şi nu te-ai minţi singur.
Dacă în ceea ce scrii eşti responsabil faţă de tine însuţi, restul vine de la sine apoi. Poţi să şi greşeşti, dar măcar o faci asumat, în nume propriu, şi pentru că aşa vrei tu. La urma urmei, atunci când scrie, un blogger îşi spunea părerea. Idioată sau nu, genială sau nu, este părerea lui proprie şi personală. Pentru care îşi asumă responsabilitatea. Dacă nu juridică, măcar morală. Şi această părere va fi sau nu validată de cei care citesc. Dar în primul rând de către el însuşi.
Responsabilitatea faţă de tine însuţi nu prea se învaţă. Se mai nuanţează, se mai peticeşte, dar în mare o ai sau nu o ai. Mi-e greu să cred că un blogger de succes îşi va schimba radical modul în care scrie şi în care îşi exprimă părerea despre ce crede el de cuviinţă să îşi exprime părerea pentru că, hai să fabulăm, merge la nişte cursuri la Facultatea de Responsabilitate. Pentru că un blogger care are cât de cât succes nu va schimba decisiv modul în care a reuşit să ajungă la acest succes.
Se vorbeşte de responsabilitatea old media faţă de responsabilitatea new media. Diferenţa între cele două categorii nu este prea mare. Dar, totuşi, fundamentală… Presa tradiţională este obligată la responsabilitate. Dar nu prea îi iese. Bloggerimea nu este obligată la nimic. Şi nici ei nu îi iese tot timpul. Presa tradiţională este, din punctul acesta de vedere, de o parşivenie cumplită. Constrânsă de nişte forme, de nişte cutume, de nişte legi ea dă impresia de chestie serioasă ca formă şi atunci când e e de prostie fenomenală ca şi conţinut. Pe când la blogosferă hăul dintre formă şi conţinut este muuuuult mai mic.
Să luăm un exemplu. Pornim de la enunţul „Băsescu este chel pentru că…”. Presa (pe linie de şmechereală) ar păstra forma de seriozitate şi ar spune „un grup de cercetători a ajuns la concluzia că preşedintele Băsescu este chel pentru că Parlamentul European a votat că şefii de stat trebuie să aibă chelie”. Evident, o imbecilitate ca fond. Dar pusă în cofragul formal al presei capătă automat o valoare de informaţie „serioasă”. Un blogger ar scrie, astupând pe loc prăpastia dintre formă şi conţinut, „Băsescu este chel pentru că îşi smulge părul din cap la băutură” sau „Băsescu este chel pentru că nici părul nu mai vrea să stea cu el” sau, pur şi simplu, „Băsescu este chel pentru că aşa vrea muşchiul meu”. Imbecilităţi şi astea. Dar parcă, totuşi, o mare diferenţă între, vorba românului, gardul şi leopardul. A face comparaţie între responsabilităţile celor doua categorii de media mi se pare, at this point, la fel de irelevantă precum discuţia despre chelia lui Băsescu.
A împinge blogurile către o responsabilitate FORMALĂ înseamnă a le cam omorâ. Pentru că, pe FOND, bloggerii sunt as responsible as they can be. Nici mai mult, nici mai puţin. Şi, oricum, nu de la bloggeri vine problema cu iresponsabilitatea social media. Dimpotrivă, ei chiar o temperează.
14 thoughts on “Să nu omorâm blogurile, deci”
dar cine are responsabilitatea in social media? userii twitter?
omori se scrie cu i din a la sfarsit, ardelene :p
Si daca ne uitam la cresterea increderii in bloguri si informatiile de pe TWITTER, observam ca PRESA e cea care are o mare problema. Plus ca selectia naturala la care sunt supuse si blogurile, le fac sa incerce sa puna cat mai mult adeavra in informatiile exprimate!
Aveti dreptate. Marturisim pe proprie raspundere!
Ba eu cred ca se invata. Ca orice regula de bun-simt. Nu vreau sa ii invat eu, ca la scoala, ci vreau ca unii macar sa isi puna intrebari despre responsabilitate.
La fel cum e suficient sa fie cateva pareri puternice care sa te avertizeze sa nu crezi chiar tot ce se scrie pe internet si sa verifici din sursele oficiale x y si z.
Deci, precum spuneai, responsabiliataea e oricum o fata morgana, unii alearga dupa ea, altii se lovesc de ea si se duc cu ea la crasma. :D
Pingback: Responsabilitatea bloggerilor | Sorin Tudor
@marie jeanne
ce zici, ca nu te aud? sunt pe drum inspre cluj si semnalul nu e bun :D
asa ca te rog nu ma omora cu zile :D
@Ionut Oprea
fratele meu, respectele mele pentru ce faci
fara misto, evident ca nu ne pupam pe filosofiile proprii
dar apreciez la tine ce faci
Pingback: Spanacul social media | Blogu' lu' Gogu
In filmul „State of Play” http://www.imdb.com/title/tt0473705/ sunt cateva replici excelente legate de modul de abordare a lucrurilor in ceea ce priveste „new media”.
Blogosfera, blogorea din spatiul .ro este in ton cu actuala stare de fapt a societatii civile, in ton cu nivelul de cultura , in ton cu multe: tot mai superficiala, mai evaziva, mai acida gratuit.
Cam in aceasi directie si Cristian Tudor Popescu cu al sau articol „Presa porcina” http://www.gandul.info/puterea-gandului/presa-porcina.html?4237;4463006
Mă gândeam şi eu cumva la treaba asta cât ascultam poveştile acolo… dacă scrii ceva din tot sufletul şi străfundul convingerii personale, că e albă şi nu neagră, se iartă greşeala pe jumătate?
Tind să cred că da, luând în considerare credibilitatea pe care trebuie să ţi-o păstrezi în faţa omului. Adică, să vin eu acum să-mi dau cu părerea despre nave spaţiale, să tai şi să spânzur în textu’ ăla… mă face de mândra minune în faţa cititorului. Şi atunci, mă abţin când subiectul mă depăşeşte. Şi din nou ajungem de unde am plecat. Să arunce piatra ăla care s-a abţinut mereu.
(o puşoaică mi-a „mărturisit” tristeţea ei că părinţii i-au făcut cadou de ziua ei nu-ştiu-ce maşină şi nu una ca a mea. Nu-mi venea să cred! Tipa era de-a dreptul revoltată. )
Iar am vorbit prea mult :-j
responsabilitatea tine in principal de firea bloggerului. de convingerile, valorile si credintele lui. daca el este convins de faptul ca ceea ce scrie este adevarat si-a asumat implicit responsabilitatea.
de meditat pe tema asta… cred ca am sa stau sa clocesc mai bine subeiectul.
Pingback: BlogAdyZ | Adrian Zanfir » Blog Archive » Puterea Social Media: imagini