Nepoata de spiţa 4 a lui Boc. Adusă la Bucureşti, la Guvern. Scandal mare de nepotism, pe motiv că o cheamă la fel ca pe piticul nostru premier.
Îmi daţi voie să îmi exprimez părerea mea de nătâng observator al lumii de printre noi? Merci frumos…
1. Faptul că o cheamă Boc nu trebui să fie o măciucă în capul dezvoltării ei multilaterale pe linie administrativă. Poate fata e chiar foarte bună, aşa că miştocăreala pe seama aducerii ei la Bucale pe linie de familie e exact ce ziceam că e: miştocăreala, dar titrată ca ştire foarte serioasă şi eminamente obiectivă. Poate că fata e o îngălată profundă şi că singura ei calitate administrativă e numele său. Dar poate că e foarte bună pentru postul ăla. Dar cum să se încurce presa noastră mega profesionistă în asemenea nuanţe plictisitoare gen drepturile omului sau căcăcioasa aia de prezumţie de nevinovăţie? Păi trebuie să vândă, nu să facă presă literară de sertar…
2. Să zicem că există Autoritatea Naţională pentru Analiza Neuronului la Broasca Ţestoasă. Şi că în toată lumea există 7 megaspecialişti în această problemă spinoasă. Doi dintre ei sunt români. S-au cunoscut la Facultatea de Broaşte Ţestoase. S-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut? S-au căsătorit, deci. El este, firesc, numit şef la Autoritatea cu pricina. Bun, acum ce să facem cu ea? Megaspecialistă în problemă şi ea. S-o trimitem la butic sau să o punem la muncă în aceeaşi instituţie unde e şef soţul ei, pentru a scoate untul din ştiinţa ei?
3. Să zicem că există serioasa instituţie de presă numită „Caterinca românească”. Acţionariat străin 98,2%. Director al prestigioasei publicaţii este Pulifrici Coilă, venerabil jurnalist, de altfel, cu 1,8% din acţiuni. Care o aduce şefă la financiară pe cumnată-sa, şef la distribuţie pe nepotu după mamă, redactor şef la politică pe fiul senatorului X (mă înţelegi, altfel putem pune problema) şi vreo două, trei nepoate prin redacţie pe acolo (ce dracu, să nu zică familia că m-am ajuns şi nu întind o mână văcuţelor astea care habar nu au să scrie).
4. Exemplele de mai sus sunt serios trase de păr. Sau nu? Legal nu este în nici unul din cazuri nici o problemă. La nivel moral, ete fleoşc, ni se rupe tuturor de abureli de astea. La nivel de imagine. Aici da. Că politicul este carne de tun pentru presă. Pe când presa pentru politic este doar tunul.
0 thoughts on “Esquize me, dar care e diferenţa dintre nepotismul la stat şi nepotismul din presă?”
Exact diferenta intre un articol care da nume si unul care nu da.