Există oameni în faţa cărora, oricât de Gigi Duru eşti sau te dai, tot te cuprinde o sfială desăvârşită şi iei automat poziţia sufletească de drepţi. Şi te apucă o emoţie pe care nu poţi să o explici sau să o motivezi, dar care ştii că e perfect îndreptăţită. Unul din aceşti oameni, este, în cazul meu, şi Victor Rebengiuc. Cu toate acestea nu mi-aş dori niciodată să ajung ca domnia sa…
3000 de lei. Adică mai puţin de 1000 de euro. Acesta este venitul maestrului Rebengiuc. Jumate din pensie (adică 1500 lei pensie!!!), jumate din ce colaborări mai face. La care a doua jumătate tebuie să renunţe. Că din banii artiştilor a decis acest guvern cu nume de rahat turcesc că trebuie să rezolve urmările crizei financiare.
Sunt un om de stânga categoric. Dar nu sunt un dobitoc de stânga. Nu mă veţi putea convinge niciodată, deşi mulţi au încercat, că un sistem în care marele Victor Rebengiuc ia 3000 de lei, din care urmează să rămână cu 1500 de lei, este ceva cu care să mergem înainte. Nu mă va convinge nimeni niciodată că avem vreo şansă ca naţiune dacă nu apreciem ceea ce tot noi, ca popor sociologic definit, am decretat că este valoare. Poate că ar trebui ca statul român să îi considere pe marii artişti nişte ţambalagii de crâşmă, pe care, după ce au prestat corespunzător, să îi plăteşti numai ca să te scapi de ei şi să fii sigur că mai vin şi mîine să presteze…
4 thoughts on “Nu vreau să ajung niciodată ca Victor Rebengiuc…”
Ordonanţa asta nu e o măsură de stînga. E o măsură cretină, o măsură de boc turcesc, luată cu intenţie populistă, probabil într-o dimineaţă de mahmureală după team-buildingul de la Sinaia.
Asistenţii sociali, însoţitorii orbilor şi ai altor persoane cu dizabilităţi, personalul didactic, medical, poliţia comunitară sa adaugă artiştilor pe lista celor pentru care un mic salariu, adăugat unei pensii tot mici, făcea viaţa posibilă. Acum li se ia. Şi prin asta, ni se ia.
Tocmai asta ziceam si eu! Insa uite ca am colegi de servici care sustin ca masura e buna!
Insa nu cred ca problema e a celor care „incaseaza”, ci a celor care dau banii, a sistemului. Asa ca trebuia gandita o ORDONANTZA opentru aia, nu pentru astia! ;)
Pingback: Codex Politicus Pensii artistice si salarii reale
Oameni buni oricat de stanga ati fi, incercati sa nu fiti stangaci :)
Nu pot intelege de ce tara asta pt. unii e muma, pt. altii ciuma. Pe cei care muncesc la patron (oho si cate trebuie sa indure!) nu-i intreaba nimeni daca le convine leafa, daca vor sa cumuleze pensii cu salarii si alte asemenea…Celor afectati de masurile guvernului nu li se interzice munca, domnilor! Li se restrictioneaza accesul la tzatza! :):)
Cat despre Dl. Rebengiuc, cu tot respectul si sa fim seriosi, nu cred ca e muritor de foame…veniturile astea or fi doar cele declarate la FISC!
Sunteti de stanga dar uitati de alte categorii sociale muuuuuult mai napastuite, si atunci si acum. Categorii nereprezentate si care nu se vaita nonstop.
Se pare ca uitati (oricat de stanga ati fi) ca traim in capitalism! Iar cat despre salarii primite de la STAT, fiecare ar trebui recompensat dupa importanta sociala a muncii. Daca domnii actori vor venituri mai mari, sa incerce la Hollywood! Sunt n posibilitati pentru un actor, talentat sau nu, de a FACE BANI…Cersitul nu ii onoreaza, ii apropie de imaginea politrucilor! Apropos, pe dl Marcel Iures sau pe dna Maia M nu i-am auzit plangandu-se. Jos palaria, se pare ca sunt perfect adaptati sistemului.
A mai mare problema este ca nu avem politicieni cu cohones si cu dreapta judecata.