Fără cuvinte. Doar cu o strângere virtuală de mână şi o încurajare…

“Stimate Domnule Petria,

sunt sotul profesoarei de franceza din Zalau.

De curand am aflat despre blog-ul Dvs., ocazie cu care am citit si pozitia pe care o aveti fata de ceea ce s-a intamplat.

Desi pareti destul de ferm in ceea ce sustineti, am sa va rog sa intelegeti ca incercam sa ne refacem viata si sa mergem mai departe.

Iata de ce va rugam, in masura in care dispuneti de doza de omenie necesara, sa scoateti / ascundeti (private) pozele pe care le-ati expus pe acest subiect.

Intelegeti ca avem si un copil de 6 ani pe care incercam sa il protejam cat mai mult posibil.

Odata si odata, cand va fi destul de mare, o sa ii povestim prostia pe care am facut-o si pentru care am fost judecati de o tara intreaga.

Indiferent de decizia pe care o veti lua va doresc numai bine.

Cu stima,

Dan ANA”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: