20.01.2008
Sunt pentru câteva zile în Baia Mare. Numai simpla rostire a acestor cuvinte are un efect de catharsis fenomenal asupra „capitalistului” (cum îmi spun prietenii băimăreni) din mine aflat într-o scurtă perioadă de dezbucureştinizare. Dar, cu toate acestea, mi-e dor de Bucureşti…
Bucureştiul e ca un drog. Ştii că e rău, dobitocesc, mizerabil, nasol pentru sănătate, stresant, dar, după ce te-ai obişnuit cu el, e greu să nu îl prizezi. Şi dacă tragi o tură de dezbucureştinizare, cum fac io acum, e minunat, te simţi împăcat că faci ce trebuie, dar îţi este dor de gustul de Bucureşti şi îţi doreşti să te întorci să mai tragi un „fum”…
PS: Pentru cei, unii, dintre voi care îşi pun întrebări de genul „de unde ştie chinezu de droguri şi urmările lor”, fac respectuoasa precizare că expertiza mea drgohistică se rezumă doar la o imensă senzatie de scârbă atunci când am tras un singur fum, la 18 ani, dintr-o marijuana. Despre pălincă nu vreau să discut, însă…
0 thoughts on “Cură de dezbucureştinizare”
Să nu cazi, însă, şi-n dezlepşizare! (Că-ţi pasai una…).
Câte-un fum de Bucureşti mai trag şi eu, o dată, de două ori pe an. Dependent n-am ajuns, da’ recunosc că-i mişto (părţile negative le trec cu vederea, că nu pentru alea merg acolo).
mie-mi place orasul, e f misto :)
ma refer la baia mare
daca faci o dezintoxicare serioasa, nu-ti mai lipseste. crede-ma, vb din experienta proprie :)
Daca tot ai ajuns acolo, da o tura prin Viena Cafe, din centrul istoric, ca io nu o mai uit.
P.S. Nu au sansa sa te debucurestenizezi, din simplul motiv ca tu tii la orasul asta si il vrei schimbat si curat! Tu nu vrei a fugi de el!
Sau gresesc io?
:-/
artistu:
nu gresesti
numai ca e faza aia cu de la distanta lucrurile par mai frumoase
sau ne place noua sa credem ca asa e :)