Cine, ce şi de ce este BOC?

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați. Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise. Contact: cristi@kooperativa.ro

30.11.2007

BOC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee.
Sursa: DEX ’98 | Trimisă de valeriu, 21 Mar 2003 | Greşeală de tipar

BOC interj. poc! (~! se aude în poartă.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc interj.
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc s. n., pl. bócuri
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

BOC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs la căderea sau la lovirea cu ceva a unui obiect). /Onomat.
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc (-curi), s.n. – 1. scăunel, taburet al fierarilor. – 2. Capră, bancă pe care şade vizitiul. Germ. Bock „capră; şevalet“ (DAR). Sec. XIX.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 23 Sep 2006 | Greşeală de tipar

boc, interj. – Imită zgomotul unei lovituri continue sau al unei ciocănituri. Uneori se foloseşte în alternanţă cu cioc. Creaţie expresivă. Este de remarcat paralelismul der. săi cu cei al lui cioc. Der. bocăi, vb. (a tuşi); bocan, s.n. (ciocan); bocăni, vb. (a lovi, a ciocăni; a îmbolnăvi); bocănitoare, s.f. (pasăre, ciocănitoare); bocănitură, s.f. (lovitură; zgomot); bocoi, s.n. (pietricică), cf. Iordan, BF, VI, 164; boacăn, adj. (imperfect, neplăcut; exagerat, gogonat), al cărui sens primitiv a fost probabil „făcut în mod grosolan, ca prin lovituri de ciocan“, cf. cuvîntul următor; bocăneţ, adj. (diform, prost făcut); boancă, s.f. (trunchi, butuc, ciot; plantă, vetrice); boanţă, boaţă, s.f. (greşeală colosală, stîngăcie, aiureală), pe care DAR îl reduce la boţ, poate prin atribuirea sensului de „chiftea“, care nu ne este cunoscut; boroboa(n)ţă, s.n. (trăznaie, prostie), care pare a fi formaţie glumeaţă, deşi nu de îndeajuns de clară, pe baza lui tărăboanţă. Simplă var. a lui boancă pare a fi bocnă, s.f. (trunchi), al cărui semantism exact este neclar, căci se foloseşte numai în expresii fixe, de tipul îngheţat bocnă (Vlahuţă) sau adormit bocnă. Întrucît exprimă noţiunea de ceva tare şi insensibil, DAR a crezut că era vorba de numele unui mineral; Candrea şi Scriban preferă să-l lase fără explicaţie. Este firească, de altfel, reprezentarea noţiunii de „insensibil“ prin imaginea unui trunchi, cf. fr. dormir comme une souche, sp. estar hecho un tronco, dormir como un tronco. Trebuie să adăugăm că Drăganu, Dacor., VIII, 135, explică pe boacănă „colosal“ prin mag. bakkana, bakkano „gaură“, care pare a se folosi cu acelaşi sens figurat din rom.; şi că bocnă, după Scriban, înseamnă „lut ars“ şi derivă din rus. bok „coastă“.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 24 Sep 2006 | Greşeală de tipar

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Cine, ce şi de ce este BOC?”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)