Nou: Studiu bazat pe răspunsurile primite din partea a 153 de top influenceri. Cere gratuit rezultatele studiului aici.

Cine, ce şi de ce este BOC?

30.11.2007

BOC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee.
Sursa: DEX ’98 | Trimisă de valeriu, 21 Mar 2003 | Greşeală de tipar

BOC interj. poc! (~! se aude în poartă.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc interj.
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc s. n., pl. bócuri
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

BOC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs la căderea sau la lovirea cu ceva a unui obiect). /Onomat.
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

boc (-curi), s.n. – 1. scăunel, taburet al fierarilor. – 2. Capră, bancă pe care şade vizitiul. Germ. Bock „capră; şevalet“ (DAR). Sec. XIX.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 23 Sep 2006 | Greşeală de tipar

boc, interj. – Imită zgomotul unei lovituri continue sau al unei ciocănituri. Uneori se foloseşte în alternanţă cu cioc. Creaţie expresivă. Este de remarcat paralelismul der. săi cu cei al lui cioc. Der. bocăi, vb. (a tuşi); bocan, s.n. (ciocan); bocăni, vb. (a lovi, a ciocăni; a îmbolnăvi); bocănitoare, s.f. (pasăre, ciocănitoare); bocănitură, s.f. (lovitură; zgomot); bocoi, s.n. (pietricică), cf. Iordan, BF, VI, 164; boacăn, adj. (imperfect, neplăcut; exagerat, gogonat), al cărui sens primitiv a fost probabil „făcut în mod grosolan, ca prin lovituri de ciocan“, cf. cuvîntul următor; bocăneţ, adj. (diform, prost făcut); boancă, s.f. (trunchi, butuc, ciot; plantă, vetrice); boanţă, boaţă, s.f. (greşeală colosală, stîngăcie, aiureală), pe care DAR îl reduce la boţ, poate prin atribuirea sensului de „chiftea“, care nu ne este cunoscut; boroboa(n)ţă, s.n. (trăznaie, prostie), care pare a fi formaţie glumeaţă, deşi nu de îndeajuns de clară, pe baza lui tărăboanţă. Simplă var. a lui boancă pare a fi bocnă, s.f. (trunchi), al cărui semantism exact este neclar, căci se foloseşte numai în expresii fixe, de tipul îngheţat bocnă (Vlahuţă) sau adormit bocnă. Întrucît exprimă noţiunea de ceva tare şi insensibil, DAR a crezut că era vorba de numele unui mineral; Candrea şi Scriban preferă să-l lase fără explicaţie. Este firească, de altfel, reprezentarea noţiunii de „insensibil“ prin imaginea unui trunchi, cf. fr. dormir comme une souche, sp. estar hecho un tronco, dormir como un tronco. Trebuie să adăugăm că Drăganu, Dacor., VIII, 135, explică pe boacănă „colosal“ prin mag. bakkana, bakkano „gaură“, care pare a se folosi cu acelaşi sens figurat din rom.; şi că bocnă, după Scriban, înseamnă „lut ars“ şi derivă din rus. bok „coastă“.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 24 Sep 2006 | Greşeală de tipar

0 comentarii la “Cine, ce şi de ce este BOC?

  1. Vania Reply

    Ba, Boc e mă-sa!…

  2. soferul Reply

    cine stie ce inseamna “boc” in limba turca, ii dau o inghetata de ciocolata :)

  3. chinezu Reply

    Soferul:
    puneam pariu ca intri sa zici asta :D
    io stiu dar tac din gura ….

  4. thestefan Reply

    Bag Of Crap

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.