Raluca m-a lovit rău cu o postare. Drept pentru care o preiau şi eu aici. Nu că aş fi cel mai rău părinte din lume, dar există momente ca şi cel de mai jos, când, nici nu mai contează motivele deşi sunt destule, îi mai repezim pe ăia micii şi dragi şi scumpi ai noştri. Să citim, aşadar, dragi părinţi care mai facem de astea, şi să ne fie ruşine. Măcar pentru câteva minute…
Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!…
Un pic mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
– Dormi, fiule?
– Nu, tata…
– Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
– Multumesc, taticule!
si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
– Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
– Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
– Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?
0 thoughts on “Pentru părinţii cu păreri de rău (sau care ar trebui să le aibă)”
As da mii de dolari pentru 2 dolari. M-ai intristat, pentru ca mi-am dat seama ca nu merita sa pierd timpul pretios pe care ar trebui sa il petrec cu fiul meu. Dar din pacate nu prea mai am de ales. De o saptamana dorm in tren, de la Suceava la Bucuresti si retur. Cat despre chestiunea de azi, ce sa zic, fiecare pasare pe limba ei piere. Dar mai vorbim. Da-mi de veste daca ai citit asta.
Ioan Catalin Nechifor:
esti beton cum ai postat shmekereste raspunsul si la chestiunea in cauza :))
cat despre faza cu cei doi dolari sa stii ca m-a cuprins si pe mine o rusine groaznica
desi de vreo juma de an nu mai stau dupa 6 la birou si fug repede la piticii mei
iar in weekend macar o zi o petrec cu ei
numai ca la mine e altfel
ca sunt consultant de politicieni nu politician :D
avantaj io :D
Sa iti traiasca si sa te bucuri cat mai mult de ei. Eu am unul singur si azi am vorbit doar la telefon cu el. Si a inceput sa planga ca a luat un bine cu plus, cu toate ca nici nu l-am certat si nici nu l-am intrebat ce-a facut la scoala. Sunt mandru de el, la 8 ani a invatat ce e aia responsabilitate. Altii nu apuca niciodata. Noapte buna.