Later later edit: Cumva, juma de victorie s-a întâmplat. Adică plenul a retrimis proiectul înapoi în Comisia de Agricultură. Zic jumătate pentru că degeaba trimiți o lege praf într-o comisie, căci tot nu poți scoate ceva bun din el. Dar e bine, tot e bine și așa. Stați pe frecvență, o să urmăresc la modul conștiincios chestiunea în cauză.
–––––
Later edit: Guvernul tocmai ce a spus, politicos, firește, că proiectul de lege este unul foarte prost. Cam ce am zis și eu, de altfel. Doar că dacă vine de la Guvern apoi chiar că trebuie să fie un semnal de alarmă. Adică, parol, ce rost are încă o lege care să nu ajute la fix nimic, ba mai mult să încurce?
Aveți mai jos punctul de vedere al Guvernului.
Într-o scrisoare trimisă astăzi AMRCR, Guvernul își exprimă din nou dezacordul față de propunerea de modificare a Legii 321 privind comercializarea produselor alimentare, trimisă astăzi spre aprobare Parlamentului.
“Referitor la tema ridicată prin scrisoarea dumneavoastră, Guvernul și-a exprimat constant punctul de vedere negativ cu privire la propunerile de modificare a legii menționate mai sus, ținând cont că măsurile preconizate pot aduce atingere, între altele, principiului constituțional al economiei de piață bazată pe libera inițiativă și concurență, cât și legislației europene privind libera circulație a mărfurilor. E un aspect care, în mod corect, a fost surprins și în scrisoarea dumneavoastră.
În formularea punctului său de vedere, Guvernul a luat în considerare opiniile exprimate de ministere și alte instituții ale administrației publice centrale de specialitate.
După cum sunt convins că știți, Regulamentul Camerei Deputaților nu conferă însă caracter obligatoriu punctului de vedere al Guvernului în derularea procedurii legislative.
La nivelul Guvernului suntem constant preocupați de această chestiune de interes major, atât pentru consumatori cât și pentru marile rețele comerciale active pe teritoriul României, dar, la acest moment, procedura legislativă de modificare a Legii nr. 321/2009 se află într-o fază care depășește competențele Guvernului „, se arată în scrisoarea primită de asociație.
AMRCR a atras atenția în repetate rânduri că modificările propuse de Comisia pentru Agricultură nu sunt în măsură să îi protejeze pe producătorii români,fiind exclusiv dedicate unor grupuri de interese cărora li se garantează businessul indiferent de performanță.
În context, rămân de explicat declarațiile prin care ministrul Agriculturii lăsa de înțeles că ar sprijini acest proiect de lege pentru că ar aduce beneficii producătorilor români, fără a prezenta însă vreun document sau analiză care să susțină astfel de afirmații.
AMRCR mai avertizează asupra efectelor devastatoare pe care legea – în noua ei formă – le-ar putea avea asupra comerțului modern, victime directe fiind consumatorul român – căruia i se restrânge libertatea de a alege – și comercianții onești, care prin eforturi comune și tenacitate au reușit să intre cu produse românești pe o piață extrem de competitivă.
–––––––––––
Am șters și am scris și am șters și am scris și încă o dată am șters și am scris începutul acestui text. Și am făcut asta pentru că, după ce am văzut pe retail-fmcg.ro chestiunea cu legea cu produsele românești pe rafturi, pe care o pritocesc parlamentarii, m-am enervat atât de tare, încât am zis că e mai bine să încerc să mă liniștesc și după aia să scriu. Ceea ce am făcut, așa că, trag nădejde, aceste rânduri nu sunt chiar atât de dure. Căci, vorba aia, ne dorim îndreptarea păcătosului, nu pedepsirea lui. Deși…
În fine. Să vă explic de ce m-am enervat. Pe scurt: Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare sau „Legea Supermarketurilor”, așa cum este ea pregătită să intre la dezbatere în plenul Camerei Deputaților (cameră decizională) este o lege foarte proastă. Groaznic de proastă, dacă îmi permiteți forțarea limbajului. Sigur, ea sună bine așa de fațadă la faza cu 51% din produsele românești de pe rafturi să fie românești căci, nu-i așa, toți am vrea să se încurajeze producătorul român. Doar că legea așa cum este ea făcută nu încurajează nimic. Dimpotrivă, strică și ce mergea cum mergea cât de cât bine până acum. După cum încerc să explic mai jos.
Așa, ca o punere în context, să nu uităm că ne aflăm în perioadă electorală. Așa că puteți să treceți liniștiți și această lege la capitolul ”hai să ne facem că ne pasă de consumatori/alegători și după aia nu ne mai interesează”. Căci această lege fix asta face: pare că e bună, dar dacă intri în detalii înțelegi că este de o găunoșenie teribilă. Și că ar putea produce efecte masive negative pentru consumatori. Pentru că, în final, asta trebuie să ne intereseze, consumatorul.
Mai jos vă spun ce mi se pare mie prost și foarte prost la legea asta. Cu recomandarea către onori deputați să nu se apuce să o dezbată pentru că, așa cum zice legea românească, nu poți face din rahat bici. N-ai cum! Adică proiectul este atât de prost fundamentat (deloc, de fapt!) și atât de gol de conținut încât dezbaterea ei ar însemna timp pierdut pentru parlamentari, iar posibila sa adoptare ar fi – ca să o zic direct – o mare prostie.
Așa, la nivel de poezie, propunerea sună frumos. Căci, în mare, zice așa: 51% din produsele alimentare carne, fructe și legume să fie achiziționate de la producătorii locali. Foarte frumos! Și de dorit. Doar că de la voință la putirință este cale lungă. Cam la fel de lungă ca cea de la a da o lege ca să se construiască 500 de km de autostrăzi în 6 luni până la a ne da noi cu mașinile pe aceste autostrăzi. Adică o lege dată ca să dea ei bine la electorat, nu ca să se întâmple cu adevărat.
Cea mai mare problemă a acestui proiect de lege este că nu are ca fundament un studiu de impact solid, care să arate cam care ar fi efectele aplicării ei, bune sau rele. Și în funcție de rezultatele acestui studiu (ideal făcut de o autoritate independentă, dacă înțelegeți ce vreau să zic) să se construiască acest proiect de lege. Nu așa, doar populist, cu accente socialiste profunde, vorba lui Striblea.
În loc de studiu de impact, ce avem noi la motivația legii? Ia vedeți mai jos, ca să înțelegeți pe ce retorică goală de sorginte gen propășirea neamului și a patriei se bazează acest proiect:
”Astfel, se va stimula producția, se vor putea crea noi locuri de muncă, vor crește încasările la buget și cetățeanul va ști că va găsi tot timpul în hipermarket, de exemplu, un măr românesc și nu doar aduse din import, etc.”
Ați înțeles, da? Fără nici un studiu, fără nici o statistică, doar bazându-se pe bunăvoința parlamentarilor se vor întâmpla toate aceste lucruri grozave pentru țărișoara noastră. Ce frumos este în lumea unor politicieni… Ce Feți-Frumoși se cred unii și ce baghetă magică au ei la purtător… Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, parol.
Zicerea frumoasă de mai sus nu are nici o acoperire logistică, dacă vreți. Pentru că, în esență, 1. producătorii locali nu pot acoperi toată producția cerută de lege 2. faptul că sunt foarte mulți producători locali mici înseamnă că o să fie un coșmar logistic să se întâmple ce se vrea lege, cu efectele pe care le vedeți mai jos, cel mai nașpa fiind creșterea prețurilor, adică afectarea buzunarului consumatorului.
Și, ca să înțelegeți că parlamentarii vor să o lase așa cum a căzut (adică prost), proiectul prevede că, la capitolul excepții (de unde să aduci 51% roșii în decembrie de la producătorii români este gen Star Trek), Guvernul va trebui să se descurce. Ați înțeles, da? Adică noi, parlamentarii, dăm legea ca să ne arătăm interesați de bine țugulanului carpato-danubiano-pontic, dar, de fapt, Guvernul o să vină cu o listă de cam 78887784 de excepții la legea asta frumoasă cu 51% produse românești pe raft, care o să însemne că nu o să fie în veci pururi amin o lege care să poată funcționa.
Întrebarea vine firesc, atunci: de ce să se adopte legea asta, dacă oricum nu o să funcționeze, pentru că n-are cum să funcționeze? De unde și propunerea de bun simț pe care o adresez parlamentarilor: amânați legea și faceți studiul ăla de impact, care o să vă arate în ce direcții să construiți legea, nu așa populist cum au făcut-o inițiatorii.
Apropo de inițiatori, poate vă uitați care sunt interesele lor ca legea să treacă. Nu o să vă fie greu. O să vedeți că, de fapt, vor să dea o lege ca să îi ajute pe ei și sistemul de business din care fac parte. Și nu zic mai mult căci simt iar că mă enervez și că încep să cobor niște sfinți și ar fi păcat să stricîm feng shuiul. Doar că tare mi-aș dori ca ceilalți parlamentari să nu gireze o lege care este făcută, din nou, doar pentru câțiva, sub stindardul cu binele poporului. Prin care popor se înțelege doar câțiva.
Vă recomand să citiți pe retal-fmcg.ro câteva posibile efecte ale legii. Eu doar le enumăr pe scurt mai jos, ca să vă faceți o idee de ce este proastă rău aceste lege.
- Creşterea preturilor la produsele româneşti
- Migrarea consumatorilor către o piaţă nefiscalizată
- Anularea efectelor benefice ale reducerii TVA-ului la produse alimentare
Dacă ar fi să ne gândim doar la cele trei posibile efecte mai mai sus și tot ar trebui ca proiectul ăsta să fie amânat, să nu mai intre în discuția Camerei Deputaților. Și – o zic din nou și tot o să o zic – să se facă acel atât de necesar studiu de impact, pe baza căruia să se fundamenteze orice proiect de lege care, nu așa populistico-jenant cum este cel de acum.
Aș vrea să văd că avem deputați care văd dincolo de interesele unora care își dau legi doar pentru ei și care înțeleg că nu te poți juca așa de ușor și fără fundament cu o piață care contează mult în ceea ce înseamnă economie românească. Așa vrea să văd că avem deputați care – oricât le-ar fi de greu, știu – lasă dracului populismul și legile votate doar ca să dea bine la bobor și chiar se gândesc că o lege atât de proastă este de 78979656 mai rea decât o lege care nu există.
Eu încă sper că avem astfel de deputații. Da, știu, sunt un optimist incorigibil. Dar, fără optimis, România asta a noastră nu cred că mai are nici o șansă…
3 thoughts on “Ce fain ar fi să avem parlamentari care să facă legi ca să fie bine, nu ca să fie rău”
Intradevar tot ce putem face este sa speram si sa ne dorim ceva mai bun!
Se vede experienta in munca si bunele intentii. Imi plac analizele Dv.
Pingback: Sexul în școală e ca religia: unii îl fac, dar mai mulți vorbesc despre el - Cristian China Birta