”Ești prea zen, nu mai îmi place de tine”, aud din când în când în ultima vreme din partea unor (foști) cititori ai blogului. ”Cum adică?”, îi întreb. ”Păi să mai înjuri și tu, să mai cobori niște sfinți, să spargi în gură pe cineva, de astea, să vedem că nu ți-ai pierdut vâna”, mi se răspunde.
Și stau și mă întreb: păi în asta constă bărbăția adevărată a bloggerului? În a-și arăta mușchiul cel puțin o dată pe zi? În a se gândi permanent care să fie următoarea țintă și a-și calibra planul editorial pe sistemul ”pe cine mai pleznesc astăzi?”.
Evident, întrebările de mai sus sunt de un retorism absolut. Căci cei care îmi faceți onoarea să îmi mai citiți (încă) blogul, știți că la mine nu prea vedeți așa ceva. Adică faze de astea de învârtoșat naturelul simțitor.
Pentru că – spus direct, ca de la peluză – nu cred de nici o culoare că în așa ceva constă bărbăția unui blogger. Ba chiar, dacă îmi permiteți, să faci de astea mereu și mereu mie îmi sugerează exact inversul. Adică un fel de cerșire permanentă de atenție cum că ”măăăăăh, voi nu vedeți ce bărbat sunt, măăăăăh!”.
Bărbații adevărați nu trebuie să strige în gura mare că sunt bărbați. Lumea știe că sunt. Fără multă agitație. Și fără măsurari permanente de testosteron 2.0. Atât. Așa este și în blogging.
Bun, pe de altă parte, au dreptate cititorii care îmi bat obrazul cum că prea am intrat într-n zen de ăla permanent, de nu mai zic nimic de rău și nu mai critic pe nimeni și de astea. Au dreptate în sensul că, desigur, lumea nu este numai culori frumoase. Mai are și căcățișuri gri și maro.
Doar că, vedeți voi, și în blogging, ca în viață, ceea ce faci este o chestiune de alegere. Pentru că, în esență, nu ai cum să le faci pe toate. Nu ai cum. Așa că trebuie să alegi. Iar eu am ales să fac ce fac, adică să mă uit mai mult la lucrurile frumoase și utile, dacă vreți, care se întâmplă în jurul meu și să dau din umeri când văd de alea mai nașpa. Și să le ignor ca blogger.
Unii ați putea considera această atitudine o lașitate din partea mea. Ca un fel de închidere într-un turn de fildeș, cum se zice prin unele cărți inteligente. Și ați avea oareșce dreptate. Doar că eu nu i-aș spune lașitate, ci alegere asumată bazată pe o strategie.
Gândiți-vă un pic la faza asta cu strategia. Căci despre asta este vorba în ceea ce mă privește. Nu vă zic mai mult. Vă las doar să vă gândiți. Și discutăm dacă vreți, firește.
Vă pupează tata chinezu!
7 thoughts on “Despre bărbăția bloggerului”
amuzanti sunt aia care ii acuza pe altii ca cersesc atentie, insa prin articolele respective mai multa atentie cersesc chiar ei…
Tot timpul e mai usor sa scrii de rau decat sa scrii de bine. Tot timpul e mai usor sa dai intr-unul care e deja la pamant si oricum nu-ti poate raspunde…
Imi place strategia asta a ta… Pastreaza-ti zen-ul!
Pentru comentariul ăsta te trec pe răboj cu o bere. Adică să mi-o dai tu, ca să îți dau și eu, desigur :))
Poate te gandesti la un format video cu informatii pozitive, ceva gen PoziTiV :) Era vorba aia ca raul se propaga singur, binele trebuie promovat. Spor in continuare!
Șefu, dacă aș mai avea timp și de așa ceva, apoi chiar că aș putea să mă pup singur :)) Mulțam de idee, oricum, nu e rea deloc…
Doamne! Ai scris ceva DE LA TINE???? Ceva care nu e o campanie sau un comunicat de presa copiat integral aici?????
Doamne! Ce bucurie că ți-am făcut o bucurie! Doamne!
probabil asta e stilul tau si in real life. daca ai in real life nu dai cu pumnu in masa prea des si nu injuri in trafic, nu vad de ce ai face asta pe blog. cred ca e gresit spus „barbatia”…