04.12.2016

Câteva lucruri inedite despre transmisiunile radiofonice de fotbal

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Fac parte din generația celor care au învățat a iubi fotbalul grație undelor hertziene. Copilăria mea a avut televizor cu țârâita, iar meciuri sau transmisiuni sportive doar pe la bulgari și doar atunci când era lumină. Așa că radio-ul era baza.

Să nu vă fie deci cu mirare când vă voi spune că m-am îndrăgostit iremediabil de fenomenul radio, iar duminica stăteam cu creionul în mână, lipit de pânza aparatului, pentru a nota golurile etapei. Radio-ul se bucura de marele avantaj de a nu fi dependent de curentul electric, deci era practicabil toată ziua, fără condiționările legate de orarul IREB.

Timpul a trecut, iar acea epocă pare acum una desprinsă din cărțile cu povești. Mie însumi mi se pare așa, deși am trăit mari meciuri, mari succese, la radio, în lipsa televiziunii. Mi-a rămas însă dragostea și atașamentul față de acest vehicul media, astfel că radio-ul este, fără exagerare, o parte din inima mea.

De aceea am ales să vă spun câteva scurte povestioare legate de radio și de fotbal, în special.

radio casetofonPrima transmisiune în limba română a avut loc în 1933, pe 11 iunie, când Gheorghe Țari, ofițer de cavalerie, a comentat meciul de fotbal România – Iugoslavia 5-0, de pe Stadionul ONEF din București. Același Țari s-a deplasat în 1934 cu naționala României la Campionatul Mondial din Italia. Tricolorii au pierdut cu 2-1 în primul tur, contra Cehoslovaciei, dar la 1-0 pentru noi Țari și- a folosit din plin imaginația și i-a anunțat pe ascultătorii din țară că Grațian Sepi a ratat singur cu poarta goală. Evident că o astfel de scenă nu s-a petrecut, iar Sepi a fost consternat să afle de la rude și prieteni. Interpelat chiar de către fotbalist, Țari a răspuns cu un umor sec: ”Am spus așa ca să fie transmisiunea mai frumoasă”.

Tot în perioada interbelică, un alt ofițer de cavalerie, Radu Vasilescu, ginerele lui Liviu Rebreanu, a lansat în eter primele informații sportive la postul public, începând cu 1928, anul de înființare al Radio România. Vasilescu s-a remarcat printr-o ingenioasă metodă grafică, prin care solicita celor de acasă să împartă fiecare jumătate de teren în patru careuri, iar comentariul său folosea, pentru exemplificare, această metodă vizuală. Schema lui Radu Vasilescu a fost prima de acest gen din lume, iar ea a ajuns să fie publicată și de ziarele vremii.

După război, emisiunea ”Sport și muzică” avea să se transforme mai târziu în populara ”Fotbal minut cu minut”, care va atinge o audiență-record. Transmisiunile alternative de la toate stadioanele unde se juca în Divizia A au reprezentat o emblemă a fotbalului și a societății românești, iar comentatori de calibrul unui Ion Ghițulescu, Dan Voicilă, Grigore Ilisei, Nicolae Secoșan, Sebastian Domozină și alții vor rămâne mărturii de valoare în arhiva radiofonică românească.

Chiar Ilie Dobre, cu recordurile sale la lungimea unui ”Gooooool”, cu sau fără respirație, reprezintă o altă marcă valoroasă pe frontispiciul școlii românești de radio sportiv.

Sunt multe, foarte multe de povestit despre acest fenomen. Cei care l-au gustat, măcar în parte, își dau seama din ce motive vibrează în eter aceste rânduri.

Sper ca dezvoltarea tehnologică fără precedent să ajute și radio-ul, ca instrument media extrem de util prin ușurința de utilizare superioară, la nivelul unor costuri incomparabile cu milioanele înghițite de producțiile TV.

71% dintre copiii din mediul urban practică un sport

Terenurile HNVF – de ce sunt importante pentru România

Un comentariu

  1. Ramon
    marți, 15 martie 2016, 09:36

    au fost anii în care la orice meci de divizia A veneau cel puțin 5000 spectatori, în care nimeni nu știa pe unFC Bihor nu era în faliment și Aradul, Timișoara, Petroșaniul încurcau Steaua sau Dinamo. Spiritul rapidist, al muncitorului în conflict cu milițianul dinamovist sau apevistul stelist umplea Giuleștiul. Erau anii în care, la un Petrolul – Metalul Plopeni, 1976, stadionul s-a umplut cu 18.000 oameni, sau Petrolul – FC Brăila cu 25.000 (capacitatea numărată era de 16.000). Acum totul a devenit desuet, omul nu se mai agită pentru Ricardo Alves sau Wellington. Nu ne mai reprezintă, nu ne înțeleg când îi înjurăm.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *