05.12.2016

Club sportiv parohial? Da, ați citit bine :)

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Ideea de a scrie despre acest club sportiv parohial a venit simplu, așa cum vin toate ideile bune. Șezând eu și benoclându-mă la meciul cu Rusia, disputat de rugbyștii români la Iași (am câștigat cu 30-0, mare bucurie…), mi-a trăsnit prin cap o idee. Ce ar fi dacă aș face un material despre rugby și biserică. Și cum la Iași, în zona cu atâtea mănăstiri frumoase nu puteam să mai ajung, zic ia să iau Bucureștiul la picior, că doar doar se va găsi ceva frumos.

Trișez acum un pic la povestire. Știam dinainte de existența unui Club Sportiv Parohial, la București. Așa că m-a împins curiozitatea și am mers în Drumul Taberei numărul 28, să discut cu ”starețul” acestui club sportiv special.

Ce înseamnă Club Sportiv Parohial

club sportiv parohial

Sursa: ziarullumina.ro

Părintele Sergiu Ristea m-a întâmpinat ca într-o oază. Pe lângă betoane, blocuri care dau balcon în balcon sau șantiere în construcție cu termene niciodată respectate, parcă parașutată din altă lume, stă o superbă biserică de lemn, construită în stil maramureșean.

Nu sunt eu prea bisericos de fel, deși am credință în Dumnezeu, dar liniștea lăcașului m-a impresionat plăcut, semn că, măcar din când în când, avem nevoie de curățirea sufletească.

Pentru a nu divaga, vreau să vă spun că există și este unic în țară Clubul Sportiv Parohial ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, din București. În certificatul de identitate sportivă stau înscrise secțiile de rugby, volei și handbal, dar după discuția cu preotul s-ar putea să apară și oină. Ideea a fost simplă. Biserica trebuie să își facă marketing social, iar o atitudine de a atrage tinerii spre religie este și sportul. Fantastic!

La rugby deja s-au înregistrat și primele rezultate, astfel că un raft din sala de meditație s-a transformat, ad-hoc, în vitrină cu trofee. Fetele de la rugby, pregătite de Ștefan Popescu sunt plecate în cantonament la Mănăstirea Bistrița de Vâlcea. Acolo au toate condițiile de cazare și masă, iar despre pregătire fizică vorbim tot în termeni laudativi. În plus, dincolo de antrenamente, ele ajută la treaba din bucătărie, pregătindu-se astfel și pentru viață.

Tactica nu e nouă, după cum îmi spune părintele Sergiu. Băieții au fost, la rândul lor, într-un cantonament la Mănăstirea Izbuc, unde au descărcat la foc automat cărămida necesară construcției noului corp bisericesc. Iar lista cu astfel de exemple poate continua…

Un Club Sportiv Parohial are nevoie de binecuvântare…

Pentru înființarea CS Parohial ”Ștefan cel Mare și Sfânt” București a fost nevoie de binecuvântarea (aprobare în termeni bisericești) Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acesta chiar a primit o minge de rugby din partea sportivilor, cu ocazia unei întâlniri, acest cadou fiind, în opinia mea, o genială legătură cauzală între rugby și social.

Ca o concluzie, mi-a plăcut foarte tare ideea comuniunii sportului cu biserica, așa că am crezut de cuviință să vă împărtășesc această experiență unică.

Sejur în Everest. E pe bune, vă jur! :))

Ia hai să îl defăimăm un pic pă Zgonea

Un comentariu

  1. luni, 29 februarie 2016, 11:35

    Nu e o idee deloc rea! Chiar de apreciat domnul preot pentru că nu urmărește doar profitul, ci clădește și viitorul tinerilor de acolo. Lucru pentru care s-a înființat și religia (la bază).

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *