04.12.2016

Gimnastica românească nu mai este a noastră. Dar poate fi a urmașilor noștri. De noi depinde…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

În urmă cu câteva luni, la Cluj-Napoca, la un eveniment, am întâlnit un domn în vârstă. Care a stat, tot evenimentul, retras într-un colț. La final, în timp ce noi hăhăiam pe acolo, a venit înspre noi, și-a cerut scuze și mi-a zis, uitându-se direct în ochii mei: ”Domnule China, vreau să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru rugby. Să nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu a contat ce ați făcut, pentru că ar fi o mare minciună. Atât am avut să vă spun, vă rog să mă scuzați că v-am deranjat”.

Am rămas fără replică. Și nu sunt un om care să pățească de astea. Dar vorbele lui, venite într-un context neașteptat și de la o persoană de la care nu mă așteptam, m-au lovit dur. Și pe termen lung. Pentru că și acum, uite, mă gândesc la ce mi-a spus.

După ce mi-am revenit din surpriză, l-am rugat să stăm puțin de vorbă. Și el a acceptat. Dar a ținut să precizeze: ”nu vreau să îmi faceți interviu, nu vreau să mă dați pe site, nu vreau nimic din toate acestea. Numele meu nu contează, ce v-am spus este părerea unui român care trăiește drama că sportul românesc nu mai este ce a fost odată”. Acesta este, de fapt, motivul pentru care nu v-am spus niciodată despre această întâlnire. Și motivul pentru care nu vă dau numele domnului. Pentru că așa a dorit el, să rămână anonim.

Am povestit mult, mai bine de o oră. Povestea lui este povestea unui profesor de sport, care, timp de 40 de ani, ”a dat sănătate copiilor. Pentru el a face sport echivalează cu sănătate. Restul sunt detalii, zicea. Căci de la sănătate pornește totul. Au trecut prin mâna lui zeci de generații. Și – așa cum aveau să îmi confirme niște amici din presa clujeană – i-a influențat pe mulți dintre ei. Și Clujul a dat niște campioni și pentru că domnul profesor a apărut la fix în viața lor.

Tot ce mi-a povestit a fost cu durere în glas. Și cu o permanentă întoarcere în trecut. În trecutul în care România însemna foarte mult în lumea sportului mondial. Dar nu o făcea batjocorind actuala generație de sportivi, ci doar exprimându-și tristețea că lucrurile sunt cum sunt.

De la el am învățat o lecție fundamentală când vine vorba despre faza cu ”ce am fost și ce am ajuns”. Pentru că extraordinarul om pe care am avut ocazia să îl cunosc mi-a spus așa: ”Știți cine este de vină că alergătorul român de sută nu reușește să coboare sub 11 secunde? Dumneavoastră”. Văzându-mă perplex, a completat: ”Și eu. Și ministrul. Și taximetristul. Și vecina de la parter. Toți suntem de vină. Toată România este de vină. Când o să înțelegem asta și o să ne asumăm vina, atunci o să putem începe să construim. Și, poate, sportul românesc să trăiască o a doua glorie”.

Domul profesor m-a învățat și pe mine, om la 40 de ani, așa cum a învățat generații întregi înaintea mea. Mi-a dat o lecție de patriotism, dacă vreți. O lecție pe care, dacă nu o absolvim, ca națiune, s-ar putea să rămânem repetenți ca popor. Nu doar la sport. Ci la tot ce înseamnă a fi român într-o Românie a românilor pentru români și cu români.

Când am văzut clipul de mai jos, mi-am adus aminte de întâlnirea cu domnul profesor. Și am simțit că trebuie să scriu rândurile de mai sus. Dintr-o suflare. Să las tot ce am de făcut și să vă împărtășesc această experiență. Mi s-a părut că se potrivește. Și că, dacă nu vă spun despre ea și despre campania #suntemcuvoi, m-aș face vinovat de vina despre care mi-a spus domnul profesor…

200 de fetițe se antrenează în fiecare zi pentru cel mai frumos vis: de a deveni o mare campioană. O nouă Nadia poate fi în oricare dintre ele. Proiectul “Țară, țară, vrem campioane!” e abia la început. #suntemcuvoi

Posted by Lotul Feminin de Gimnastica al Romaniei on Thursday, 28 January 2016

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Super-Chinezu dixit: Simplitatea este cea mai sigură cale spre o viață mai ușoară

Este legal ca angajații să fie monitorizați de către angajatori la locul de muncă?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *