02.12.2016

Scrii poezii? Ești în stare să le citești în fața altora? Sau le ții doar în sertar?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Este a doua oară când scriu, în foarte scurt timp, despre Cenaclul Webcultura. Puteți să puneți acest lucru pe seama a două motive mari și late, cum ar veni.

Motivul 1. Nu mi-a plăcut niciodată poezia. Nu am fost fan. Ca să nu îi zic mai rău, ca să mă fac și mai tare de telecomandă. Nu m-am regăsit în ea. Sau ceva. Dar, în același timp, într-un mod ciudat și pe care nici măcar nu încerc să mi-l explic, am apreciat această zonă culturală. În sensul că îi respect pe cei care scriu poezie și pe cei care citesc acest gen. Poate pentru că simt un fel de vină că nu am reușit să mă apropii de ceea ce unii numesc regina literaturii.

Motivul 2. Mi se pare grozav ca, în 2016, să văd că se întâmplă astfel de întâlniri, unde lumea se adună ca să citească poezii. Probabil pentru că am niște reminiscențe din epoca ceușistă unde astfel de cenacluri erau printre puținele lucruri luminoase care se întâmplau. Îmi aduc aminte, spre exemplu, de o seară la Desești, în Maramureș (aveam doar câțiva ani, nu înțelegeam mare lucru), în Căminul Cultural, full de lume, unde am văzut un om, care vorbea cu voce tare (așa am înțeles eu atunci, la anișorii mei) și lumea nu respira. Avea ceva hipnitic de-a dreptul, chiar pentru copilul care era. Urma să aflu, mult mai târziu, că acel om se numea Nichita Stănescu.

Joi, 28 februarie, la ora 19:00 reprogramată pentru 4 februarie, la Absintherie Sixtina – Strada Covaci, nr. 6, etaj. 1, are loc încă o ediție a Cenaclului Webcultura. Sunt invitați poeții (sau, mai degrabă, să le zic scriitorii de poezie?) să își citească frumoasele (sper…) creații. Ceea ce ne aduce la întrebarea din titlu…

Eu nu cred în literatura de sertar. Care, dacă îmi permiteți rostirea de la peluza unde îmi place mie să stau, este fără finalizare. Pe partea de lirisim, o poezie care nu este vârâtă, prin rostire sau prin citire, în sufletul celorlalți, este o poezie care nu își împlinește rostul. O poezie terminată este cea care pleacă de la creatorul său și devine a celorlalți.

De ce să își citească poetul poezia? Cred că e ca la muzică. Domeniu unde, cu toată modestia de care nu mă simt în stare, mă pricep cam de 78798 de ori mai mult decât la poezie. În timp mi-am dat seama că îmi plac mult mai mult melodiile care sunt cântate de cei care le compun. Pentru că ei știu cu adevărat ce au vrut să spună și pot să o și spună. Mi se pare combinația perfectă. Probabil că așa este și cu poezia. Cred…

O să ajung și eu la una din edițiile Cenaclului Webcultura. Ca un gest de apreciere pentru ceea ce face Sorin Tudor. Care un gest de respect pentru mine. Unul forțat, oarecum. Dar se pune, se pune și așa :)

Cenaclul-WebCultura

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Trupa Saxon e ca berea. Poți să o bei 30 de ani și tot îți place. Așa și cu ultimul album Battering Ram

Dragă Loredana Groza, eu nu prea vreau să mă iei…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *