09.12.2016

Dragă Loredana Groza, eu nu prea vreau să mă iei…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Deja știu că o să fie mulți care o să îmi umple frigiderul 2.0 cu cele trebuincioase sufletului lor puțin și vremelnic întru a încerca să trăiască. Cumva, și eu sunt nervos pe mine. Pentru că – mulți știți asta deja – încerc la nivel de principiu de funcționare pe blog să nu scriu despre subiecte hot și alea, alea. Pentru că, spus pe șleau, nu vreau să vină cohortele gen ”na-i drepta-te” să îmi explice că n-am dreptate, ca să zic așa.

Dar, vedeți voi, sunt momente în care mă apucă tristețea. Care vine, cred, din faptul că am început să îmbătrânesc sau ceva. Și simt tristețea asta pentru că, pe vremuri, parcă lăsam să treacă pe lângă mine anumite chestiuni, pe stilul ”lasă, măh, să fie și de astea, ce treabă ai tu?”. În ultima vreme, însă, îmi dau seama că nu am treabă din ce în ce mai mult cu unele chestiuni, doar că, din pricini care mă irită masiv, nu le pot lăsa să treacă neobservate.

Cum ar fi ultima piesă Loredana și Alma – ”Vrei să mă iei”. În urmă cu nici doi ani, aș fi ascultat-o (curiozitatea muzicală este o caracteristică atroce în ceea ce mă privește) și aș fi zis pas, căci legătura dintre mine și  o astfel de piesă ține doar de faptul că existăm toți pe același pământ. Astăzi, însă, uite că nu pot doar să dau din umeri și să o las să treacă. Ceea ce mă enervează până la punctul de semi-depresie.

De ce nu stau eu pe dorsalul meu și să îmi pun tastatura la alte munci, să îmi învârtoșez mouseul cu alte daraveri, să mă binoclez la alte treburi de pe netul ăsta. Nu, io batman, trebuia să scriu despre piesa asta, trebuia să fac altceva decât trebuie. Bătrânețile, vă spun io. Sau, poate, așa cum îmi zicea un amic, poate că a sosit vremea să ies din non-combatul pe care l-am practicat ca stil de viață și să mă mai apuc să mai dau și io, vorba aia, câte un cap în gură.

Neeeee, tot bătrânețile cred că sunt de vină. Bătrânețile astea care îmi susură în ureche așa: ”doamne, ce piesă slabă…”.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Scrii poezii? Ești în stare să le citești în fața altora? Sau le ții doar în sertar?

Ce ziceți de-o vizită de studiu la Bruxelles, dragilor?

2 comentarii

  1. luni, 25 ianuarie 2016, 11:33

    Eu am alta problema la piesele care apar in ultima vreme: licentele poetice. Dupa rima fabuloasa „ne mintim ca la meteo, o fi soare dar nu-l vad io”, acum rimeaza „nu” cu „sufletu”, desi e clar ca textul cere forma accentuata „sufletul”.
    Adica deja nu mai apuci sa te plangi ca versurile pieselor de pe radio sunt slabe si foarte slabe, deja stam prost la capitolul „corect gramatical”. Mama ei de licenta poetica si cine a inventat-o…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. luni, 25 ianuarie 2016, 11:53

    Deci, eu n-am înțeles nimic din piesa asta, am renunțat după un minut și 30 de secunde :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *