02.12.2016

Exemplul clar de trupă care nu are acel ”ceva”: Sikth cu ”Opacities”

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Din când în când, atunci când mă pregătesc să scriu ceea ce îndeobște se numește o cronică de disc (mă rog, nu fac io de astea; sau, cel puțin, nu de astea clasice, zic și io doar câteva cuvinte despre album și gata), mă apucă un fel de tristețe. Căci mă gândesc la albumul și la trupa despre care urmează să scriu și simt că tare mult aș vrea să pot să zic mai mult și mai bine. Doar că nu se poate. Din diverse motive. Dar cel mai nașpa motiv, ca să zic așa, este ăl mai important: cel muzical.

sikth opacitiesCaz concret: Sikth cu EPul ”Opacities”. Un mini-album deloc rău. Doar că unul frustrant. Pentru că, de fiecare dată când se termină o piesă, parcă este – pardon my French – fără finalizare. E ok joaca internă a albumului, sună mișto ”abureala” vocală, totul pare ok, dar îi lipsește exact ce îi trebuie fiecărei piese ca să fie, fiecare, corespunzătoare. Căci, pe șleau spus, celor de la Sikth le lipsește acel ”ceva”. Acel ”ceva” care face diferența între o trupă și O TRUPĂ.

Instrumental vorbind, Sikth sună bine. Chiar bine de tot. Are vână trupa. Nu ai ce să le reproșezi nici un milimetru din acest punct de vedere. Vocal, iar sună bine. Mă rog, nu e chiar pe stilul meu, dar pot să apreciez astfel de abordări, ba chiar să îmi placă în mare parte din ce aud. Nici măcar la partea de compoziție nu am multe să le reproșez, căci piesele sunt bine intenționate, ca să zic așa (deși, pe alocuri, le-ar trebui mai multă claritate).

Dar toate aceste părți bune, puse una lângă alta (mai bine-zis una peste alta, la grămadă) fac ca ”Opacities”, într-un mod ironic, să își merite numele: este un album opac. Deși ar fi putut fi mult mai mult de atât.

Păcat, zic. Mare păcat. Nu știu exact ce le-ar fi trebuit celor de la Sikth să mă facă să le dau mai mult de 7,5 în #CatalogulDeAlbume. Dar știu că mai mult nu le pot da. Cu promisiunea, însă, că o să stau cu ochii pe ei. Pentru că – poate este wishful thinking… – simt că următoarea producție o să rezolve toate minusurile care mi-au sărit mie în feng shui și o să fie unul de care o să mă bucur cu adevărat.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Recomand cu drag filmul Persepolis. Intrarea-i liberă :)

Drapelul de luptă al unei legiuni a lui Avram Iancu este scos la licitație

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *