Sunt câțiva ani de când, într-o măsură sau alta, ne tot lovim, ca să zic așa, de conceptul de cloud. La început, și eu, așa cum știu că ați făcut mulți dintre voi, am dat din umeri și am zis că nu am io treabă cu fenomenul, este ceva pentru ăștia mai tehnici, nu pentru mireni ca mine. Numai că, în timp, pe măsură ce din ce în ce mai multă lume vorbea despre cloud și pe măsură ce auzeam că din ce în ce mai multă lume îl folosește, am aplicat și eu principiul meu de bază când vine vorba despre o nouă tehnologie: dacă mulți zic că e bun pentru ei, atunci e bun și pentru tine :D

Și m-am convins că este bun în momentul în care am început să folosesc serviciile de cloud. Mai întâi timid, pe ideea ”ia să văd care-i faza”, iar apoi din ce în ce mai intens, până m-am trezit că este parte integrală din ce fac eu ca ființă 2.0, dacă îmi permiteți expresia.

Ideea cu tehnologia, după mintea mea, este simplă: atâta vreme cât mă ajută, este binevenită. Că nu știu cum să o zic mai simplu de atât. Iar serviciile de cloud mă ajută masiv. Pentru că, în esență, în ceea ce mă privește, acest gen de servicii m-au ajutat să prestez mai bine pe ceea ce îmi place cel mai mult să fac: lucrul în echipă.

Și vorbesc aici despre două tipuri de echipă: echipa din care fac parte în cadrul Kooperativa 2.0 (pe sistem de agenție, dacă vreți) și echipa din jurul blogului meu (formată din colaboratori și membri ai comunității). Cloudul pune umărul la greu ca aceste două echipe să funcționeze în cazul meu. În ideea că mi-a ușurat considerabil munca. Iar prin muncă înțeleg arderea multor etape în ceea ce privește comunicarea, dacă vreți. Căci comunicarea în ceea ce mă privește înseamnă că mă plimb mult și comunic și mai mult :)) Iar cloudul mi-a oferit posibilitatea să mă mișc cu talent din această perspectivă :)

Ca orice tehnologie mai nouă, și cloudul are partea sa de mituri, dacă vreți. Care sunt născute, ca orice mituri, din lipsa de informații (ca să nu îi zic direct lipsă de informare). Așa că eu, cel atât de puțin tehnic (pe bune, cei care mă cunoașteți știți că sunt pafarist la chestiuni de astea), am decis să fac niște pași energici în a înțelege tehnologiile pe care le folosim (dar fără să știm exact cum funcționează), dar pe care alții, și din cauza unor mituri (unele caraghioase de-a dreptul), nu le folosesc pentru că nu știu de unde să le apuce.

”Păi tu, care zici că ești atehnic, te apuci să faci de astea, bre?”, ați putea întreba, cumva pe bună dreptate. Doar că vă răspund că merg pe ideea dacă eu, cel atehnic, fac acest efort să înțeleg mai multe (care sper să vă ajute, de altfel), voi ce scuză aveți? :D Cu mențiunea că o să încerc să fac un mini-serial aici pe blog, prin care o să încerc să explic, așa cum le înțeleg eu, anumite tehnologii care ne-ar putea ajuta mult în ce facem, cu condiția să încercăm să înțelegem ce fac ele :)

Mai jos aveți 7 mituri despre serviciile de cloud. Care sunt doar niște mituri, cu puțină spre deloc acoperire în realitate. Sper să vă ajute să înțelegeți mai bine de ce vă sunt de folos aceste servicii. Cu mențiunea că am realizat acest text în colaborare cu cei de la StarVault, pe care chiar vă invit să îi bâzâiți cu întrebări despre cloud, tocmai în ideea de a înțelege mai bine ce și cum. Sau, mai bine, să îi întrebați mai aplicat despre serviciile pe care ei vi le pun la dispoziție, dintre care menționez cele care mie mi-au făcut cu ochiul (adică cele care cred că v-ar putea ajuta) adică Cloud Backup, Cloud Server, Microsoft 365, e-Archive.

7 mituri despre serviciile de cloud (și adevărurile aferente)

Mitul 1

Faptul că țin datele local (pe laptop, hdd extern, stick, usb) mă protejează mai bine decât dacă le țin în cloud. Ehe, aici aș putea să vă spun niște povești cu harduri care m-au lăsat baltă pentru că așa au considerat ele că e mai bine să facă și care mi-au creat niște probleme teribile (când mi-am pierdut de pe un hard pozele și filmările cu piticii mei când erau mici de tot am crezut că sparg ceva…). Sunt sigur că și voi aveți niște povești de astea.

Realitatea este alta decât ce zice mitul ăsta. Pentru că serviciile cloud sunt livrate din Centre de Date (celebrele data centers, ca să le zic așa) ce ofera un grad ridicat de securitate, cu acces controlat și sisteme software de protecție extrem de costisitoare (toți cei care aveți cât de cât habar de ce înseamnă protecția asta știți cât de mult se investește pentru ca aceste centre să fie safe). Altfel spus, posibilitatea ca un data center să te lase cu ochii în soare este de muuuuulte ori mai redusă decât să îți crape hardul, ca să o zic pe românește. Cei de la StarVault știu mai multe despre asta, dacă aveți nelămuriri, puteți să îi întrebați.

Mitul 2

Datele din cloud sunt mai vulnerabile în fața pericolelor de pe internet (viruși, furt, alte nașpeturi de astea). Dacă vorbim despre date stocate local, ați pățit-o, firește, să vă fie lovite de niște viruși. Nu vorbim despre furtul acestora, căci atunci când se întâmplă, este dramă 2.0, ca să zic așa. În realitate, protecția pe care ți-o oferă un serviciu de cloud este mult peste ce poți tu proteja local. Pentru că, într-un serviciu de cloud, datele sunt protejate prin sisteme Firewall și data protection care sunt de ultimă oră, ca să zic așa, și care sunt updatate periodic, astfel încât nu este posibil accesul neautorizat la date. Sau, mă rog, ca să fim mai catolici decât Papa, șansa ca așa ceva să se întâmple (comparativ cu ravagiile pe care le poți păți la nivel local) este de un minim ce tinde spre zero absolut.

Mitul 3

Asta am mai auzit-o și mi se pare de un caraghioslâc decisiv. Cică, zice mitul, nu exista o transparență vizavi de ce se întamplă cu datele stocate în cloud. Mno, adevărul este că – între noi fie vorba… – și io credeam un pic chestia asta. Până să folosesc serviciile de cloud și să îmi dau seama, în foarte scurt timp, că am și uitat mini-spaima asta. Pe care acum, cu voia dumneavoastră, o numesc după cum ați văzut, caraghioslâc.

Pentru că, în realitate, ce poți face cu datele tale în cloud este la fel de transparent cu ce poți face dacă le ai stocate local. Ba, mai mult, în cloud poți obține niște statistici pe care, dacă le ai pe hardul tău propriu și personal, le-ai putea obține dacă ți-ai instala nuș ce soft, ceea ce, desigur, nu prea facem. Ideea este că (spus pe sistem furculition) politicile interne ale centrelor de date nu permit accesul neautorizat la datele clienților. Accesul la sistemele proprii se face atât prin console de administrare la distanță, care oferă transparență totală asupra spațiului sau încărcarii utilizate, cât și fizic, pe bază de cartele de acces, sisteme de scanare retină/amprentă, coduri de securitate. Cei de la StarVault știu mai multe despre asta, dacă aveți nelămuriri, puteți să îi întrebați.

Mitul 4

”Mă lași?! Asta cu cloudul înseamnă că în loc să îți ții datele pe calculatorul tău le bagi în calculatorul altuia, care nici măcar nu știi dacă îți oferă nuș ce securitate”. Hai că ați auzit-o și voi pe asta. Doar că nu este așa. Nici pe departe așa. Pentru că, în realitate, un centru de date nu poate funcționa decât dacă respectă o grămadă de reguli și de reglementări, care îl fac, practic, să aibă o securitate cum muritorul de rând (adică io, care pe parte tehnică sunt pinguin imperial) nici nu își poate imagina.

Din punct de vedere tehnic, faza sună cam așa: un centru de date de nivel TIER 3, conform specificațiilor TIA 942 și Uptime Institute, oferă redundanță completă la nivel de alimentare cu energie electrică, climatizare, echipamente de rețea și conectivitate, disponibilitate garantată de minim 99,982% și securitate de top. Tradus (mă știți, sunt de la peluză), diferența dintre ”calculatorul altuia” și se ce întâmplă în realitate într-un centru de date este cam ca diferența dintre FC Baia Mare și Real Madrid: ambele echipe joacă fotbal, dar ce diferență…

Mitul 5

Ăsta este despre bani. Și nu i-aș spune neapărat mit, cât o preconcepție. Care zice așa: migrarea de la modelul tradițional de stocare locală la stocarea în cloud îți sperie contul bancar. Căci, zice preconcepția, este foarte scump. Cumva, îți ia cam juma de minut să citești cam cât de scump înseamnă ceea ce crezi tu că este scump fără să te documentezi și îți trece spaima. Pentru că, de regulă, investiția inițială în cloud este zero. As in 0. După care plătești serviciul de cloud în funcție de necesitățile pe care le ai (diferența dintre 1 Mb și 300 Gb este evidentă) la un moment sau altul. Cu mențiunea că activarea serviciului, când ai nevoie de el, se face rapid și fără întreruperi de activitate.

Mitul 6

”Nu am io treabă cu cloudul ăsta, că doar nu sunt firmă de IT”, am zis și eu la nu moment dat. Pentru că, nu-i așa, toată faza cu cloudul pare atât de tehnică încât pentru noi, muritorii de rând, este din ceva film SF sau ceva. Numai că, dacă îmi permiteți, orice chestiuni care părea inițial dintr-un film SF a devenit încet, încet realitate.

Exemplu clar: smartphone-ul (de pe care unii dintre voi citiți aceste rânduri), în urmă cu niște ani părea SF, iar acum nu mai putem trăi fără el. Ideea este că aceste tehnologii care par la un moment dat că nu au legătură cu noi au foarte mare legătură pentru că, simplu spus, ne ușurează imens viață. Iar, ca să o dăm pe chestiuni tehnice, ne interesează decisiv cum funcționează toată chestiunea? Not really. Faptul că ne ajută în ce face este de ajuns. Cei de la StarVault știu mai multe despre asta, dacă aveți nelămuriri, puteți să îi întrebați.

Mitul 7

Una din reținerile față de un serviciu în cloud este faza cu ”a căzut serverul și nu mai am acces la date”. Îndreptățită, cumva, de multe chestiuni care ni s-au întâmplat când vorbim despre servere. Numai că în cazul unui serviciu de cloud, chestiunile din punct de vedere tehnic sunt mult peste ce credem noi. Și, pe cale de consecință, peste întâmplările la care ne gândim. Pentru că, în cazul unor companii de mare angajament, vorbim despre calitate garantată prin SLA – disponibilitate rețea și servere dedicate: 99,999%. Și de echipe de specialiști care îți stau la dispoziție 24/7/365 pentru monitorizare, notificare și rezolvare proactivă a incidentelor. Desigur, alegerea unei companii care să fie, cum ziceam, de mare angajament, este o altă discuție, dar noi aici vorbim la nivel de Cloud Champions League, ca să zic așa.

Cam astea au fost, stimabililor, miturile la care m-am gândit eu. Dacă sunt mai multe, să mi le ziceți. Iar, dacă vă interesează să aprofundați chestiunea, încă o dată vă recomand să îi contactați pe cei de la StarVault. Pentru că – v-o spun direct – dacă au reușit să mă lămurească pe mine, atunci cu voi o să discute mult mai bine, vă garantez :))