Se cuvin, din start, niște precizări legate de reacțiile despre întâlnirea dintre bloggeri și președintele ANAF, Gelu Ștefan Diaconu, pe care m-am încumetat să o organizez (cu mențiunea că ei au făcut primul pas, ceea ce este într-un mare fel). Care precizări vin cumva să răspundă îngrijorărilor unora ”măh, cum de te-ai băgat în așa ceva?!”, pe care le-am primit pe diverse căi. Și cărora le răspund – #cudrag, desigur – cam așa:
1. Sunt suficient de arogant să cred că știu ce fac. Și că fac ce știu. Pe cale de consecință, de fiecare dată când fac ceva ce ridică sprâncenele altora (care, de regulă, nu prea fac lucruri, între noi fie vorba), apoi credeți-mă că știu ce fac.
2. A înjura orice formă de administrație publică din România este foarte ușor. Știu pentru că și eu am practicat această atitudine total distructivă multă vreme. Până mi-am dat seama că e degeaba. Și că nu ajută de nici o culoare. Nici pe mine și nici – în aroganța mea funciară, zic – binele public. Pe care, nu-i așa, ar cam trebui, măcar din când în când, că îl deservim și noi, ca bloggeri. Așa că, de ceva vreme, mi-am pus întrebarea ”ce aș putea face ca să fac ceva?”. Și răspunsul a venit uluitor de ușor: să încerc să port un dialog pentru a înțelege mai bine care-i faza. Iar asta mi se pare fundația oricărei construcții, de orice fel, indiferent de actori, din spațiul public.
3. O să mai fac de astea. Adică o să încerc să pun în dialog bloggerii cu – să îi zicem generic – administrație. Pentru că doar dialogul poate duce la construcție. Sau, mă rog, la stadiul de a ne pune întrebarea daca merită să încercăm să construim ceva. Pentru că, altfel, noi la tastatura noastră înjurându-i pe ei și tastatura lor nu reprezintă de nici o culoare o soluție. Nici pe departe. Doar blocaj. Care, desigur, nu ajută pe nimeni.
4. Împărtășesc ideea că ”în administrație și în politică sunt oameni nașpa”. Doar că o împărtășesc parțial color. Pentru că 1. nu toți sunt nașpa 2. ăștia sunt, cu ăștia defilăm. Altfel spus, oamenii ăștia sunt puși acolo să facă lucruri care ne afectează pe noi toți. De ce să nu încercăm măcar să înțelegem cum fac ei lucrurile care ne afectează și, #dacăe, să încercăm să le propunem lucruri, să schimbăm niște chestiuni, să punem umărul. Nu că am revoluționa nuș ce, dar nu despre revoluție este vorba. Ci despre – vorba senzațională a lui Brâncuși – de a ne pune în starea de a vrea să facem lucruri. Iar asta, pentru mulți dintre noi, este deal breaker. Din păcate.
5. Întâlnirea dintre bloggeri și președintele ANAF, Gelu Ștefan Diaconu, s-a întâmplat pentru că echipa de comunicare de la ANAF, în frunte cu musiu Andrei Ștefan, a vrut să se întâmple. Iar eu, după absolut firescul moment de uluială că o asemenea instituție se deschide înspre blogosferă, am zis cu entuziasm masiv că mă bag co-organizator, cum ar veni. De ce am ajuns eu să fac asta și nu alții? Ehe, aici discuția este mai lungă. Și ridicătoare de sprâncene pentru unii. Dar să lăsăm asta pentru altă dată…
Cu ce am rămas eu după întâlnire? În primul rând că acum știu care-i treaba cu ANAF. Care instituție pentru mulți era un fel de șaorma când venea vorba despre banii statului (de fapt, încă este pentru cei mai mulți!), adică toată lumea crede că face de toate și, în același timp, mai nimic. Când, de fapt, ANAF nu este responsabilă chiar de toate relele monetare, ca să zic așa, din România pentru că, simplu spus, de cele mai multe ori nu e treaba celor de la ANAF. Ci a altora.
Vă dau mai jos pe scurt cam ce am înțeles eu din ce înseamnă ANAF. Cu mențiunea că toate informațiile le-am aflat, desigur, chiar de la președintele ANAF, Gelu Ștefan Diaconu. Și că eu nu mă pricep la finanțe și alea, alea, deci vi le dau fix cum le-am primit, treaba voastră cum și de ce le interpretați.
ANAF are în prezent cam 24.500 de angajați în toată țara. Interesant la această instituție este că este cam singura din țară (așa zice președintele Diaconu), care este organizată la nivel organic pe sistem regional. A fost foarte greu, ne-a spus, să se întâmple asta, mai ales pentru că a exista o rezistență mare din partea structurilor locale, cele mai multe pe felie masivă cu politicienii de acolo și cu alte încrengături. Dar s-a reușit și, zice, astfel s-a eficientizat foarte mult activitatea și, foarte important, s-au scos structurile ANAF de sub influența politicului.
Așa, ca punere în context despre regionalizarea (că tot se morfolește în spațiul public noțiunea asta), îl citez pe președintele ANAF: ”pe durata vieții noastre, regionalizarea administrativă a României nu se va face”. Asta cam simțeam și noi, dar când ne confirmă un oficial… Interesele sunt atât de mari încât chiar nu știu cine ar putea avea cojones să o facă.
Apropo de asta, mi-a plăcut povestea despre desființarea Gărzii Financiare (o structură care, între noi fie vorba, îmi repugna la modul de-a dreptul dezgustător). Spicuiesc din ce ne-a spus Gelu Ștefan Diaconu pe chestiunea în cauză. Cu mențiunea că mi-a plăcut că le-a zis direct:
Garda Financiară era cooperativa munca în zadar. Am desființat aceasta structură complet inutilă, profund mâncată de corupție, aflată la dispoziția tuturor, mai puțin la dispoziția ANAF. Garda Financiară primea comenzi de dimineață până seara de la cine era mai puternic, și pe plan local, dar și pe plan central. Selecția personalului noii structuri pe cu totul alte criterii a fost extrem de importantă, pentru ca noua structura să nu fie populată de fostul personal al Gărzii Financiare.
Apropo de implicarea politicului în a dicta controale la firmele ”dujmanilor”, salut ideea ANAF de a informatiza sistemul prin care se aleg aceste controale și, mai ales, prin care se deleagă inspectorii care să facă aceste controale. Adică softul face analiza, zice unde trebuie făcut controlul și tot softul zice merge Ionescu cu Popescu și cu Zamfirescu în control. Iar asta se întâmplă la centru, nu se ia decizia în plan local, pe căprării. Interesant, de urmărit.
ANAF este structurat pe 4 compartimente mari și late. Pe care vi le dau mai jos.
1. Control operativ – presare pe conformare voluntara, controale periodice (dar nu de alea de puricat integral, adică așa, mai lejere).
Să traduc, așa cum am înțeles eu, faza cu conformarea voluntară: adică să plătești că așa vrei tu, așa simți că e bine (și pentru că altfel îți bate ANAF la ușă, desigur). Creșterea acestei conformări voluntare după schimbările despre care vă spuneam a fost între 17 și 24% pe primele luni de pe 2014, comparativ cu 2013.
Problema cea mai mare, însă, se înregistrează în zona marilor contribuabili, unde creșterea a fost de între 1-4%. Altfel spus, noi, ăștia mici, suntem disciplinați fiscal (din ce în ce mai disciplinați), în vreme ce ăia mari, tot cu abureli și învârteli o ard. Vestea bună – așa cum am înțeles-o eu – este că este în prag de facere, cum ar veni, o structură care să se ocupe doar de ei, de marii contribuabili. Și să o facă la modul elegant ”poftiți o cafea, vreți cu zahar și cu lăptic? da, bine, imediat”, dar care să pună presiune constantă și elegantă pe ei, ca să plătească, nu să se mai dea răniți.
Am aflat cu această ocazie un nou termen: prag de semnificație fiscală. Adică, tradus așa cum am înțeles eu, un anumit prag de semnificație fiscală are o sesizare a șefului de post din Cuca Măcăii legată de ceva nereguli la cooperativa din comună și alt prag are o posibilă deturnare de avioane intergalactice. E lucru dracului cu pragul ăsta pentru că – recunosc – mai mult, cum se stabilește exact, care sunt criteriile, nu prea am înțeles, deci vă rog respectuos să nu mai strigați la mine :D
Din punct de vedere al costurilor pe care statul român le plătește ca să recupereze bani, aveți declarația președintelui ANAF: ”Am pornit de la 11.500 lei cheltuiți pentru fiecare million de lei colectat și suntem la 9.500 lei”.
2. Inspecția fiscală – adică ANAF vine la tine și îți face un audit al unei anumite perioade. Și pe compartimentul acesta s-au făcut modificări masice. ”Aici dezastrul era cel puțin comparabil cu ce se întâmpla la Garda Financiară”, zice Gelu Ștefan Diaconu (și jur că nu am nici u motiv să nu îl cred…). Spre exemplu, cam 95% din activitatea ispecției fiscale la nivel de București era blocată pe acțiuni de rambursare a TVA. La nivel de țară, procentajul era cam pe la 75%.
Legat de rambursările asta de TVA (boală lungă la noi…), s-a scăzut termenul de rambursare de la o perioada medie de 180 de zile la o perioadă cuprinsă între 45 și 60 de zile. O altă metodă de eficientizare a activității a fost creșterea plafonului până la care nu se fac controale, de la 10.000 lei la 10.000 E. Rezultatul: 77% din conturi nu s-au mai verificat, iar acestea reprezentau 6% din suma totală de rambursat.
Colectarea veniturilor statului – compartiment cu 7.000 salariati. ”Nu puteam desființa ANAF peste noapte”, zice Gelu Ștefan Diaconu. Așa că s-a semnat un acord cu Banca Mondiala, în valoare de 70 mil E, cu scopul de ”a rescrie toate procesele și procedurile, le informatizam ca să avem un nou sistem informatic de management integrat de colectare a veniturilor statului”. Pentru cine nu știe ce înseamnă un astfel de proces într-o structură cu mii de angajați și, mai ales, una de la stat, adică anchilozată într-un mindset de te apucă plânsul, vă spun eu: este teribil de dificil să realizezi această schimbare. Putem doar spera că se va face #DoamneAjuta.
Directia Generala a Vamilor – Aici e clară situația, cred. În context de UE și de Schengen (că vine și aia cândva), importanța acestei direcții este din ce în ce mai mică.
Cam așa este structurată în mare ANAF. În rest, am povestit multe altele la întâlnire. Vă dau câteva chestiuni care mi s-au părut mie mai interesante. Fără să intru în detalii. Doar așa, cât să aveți o idee cam care a fost feng shuiul întâlnirii :D
”Suma bazelor de date din toate instituțiile din România este mai mică decât baza de date a ANAF. Dar noi nu avem sediu”, zice președintele ANAF, dând ca exemplu faptul că, pentru București-Ilfov, au 44 de sedii răspândite prin tot orașul, unele pe cale să sucombe sub propria greutate. Vestea bună este că se construiește acum un sediu mare și frumos și voinic, în zona Crângași, pe lângă sediul STS. Vedem.
Tot pe partea de ”vai de noi” (remember dischetele), ia luați de aici declarația președintelui ANAF: ”În 2013, când am preluat eu conducerea ANAF, cel mai nou calculator era din 2005”. No comment.
De ce s-a făcut colantarea mașinilor (le știți, le-ați văzut în trafic, alea cu ANTI-FRAUDA)? Răspuns: ”ca să nu se mai plimbe inspectorii la piață cu mașina și să fie vizibil că suntem în zonă” :)) Mie mi-a plăcut răspunsul ăsta. Maxim!
Cam asta a fost. Adică nu, au fost mult mai multe. Pentru că s-a discutat deschis și cu cărțile pe față. Așa cum s-a dorit, de altfel, să fie întâlnirea. Adică bloggerii să vină să întrebe ce vor și președintele ANAF să le spună ce vrea :))
A fost un test interesant, zic. Adică – mai de la peluză – dacă ieșea nașpa întâlnirea asta și nu simțeam că se vrea un dialog, cred că m-aș fi lăsat păgubaș să mai fac de astea. Dar așa, pentru că a ieșit chiar foarte bine, încep să mă gândesc să deschid și alte piste… Vedem, stați pe fază.
12 thoughts on “Cum a fost la întâlnirea dintre bloggeri și președintele ANAF”
Chiar imi face placere sa va urmaresc postarile.
Chiar sunteti un om care se implica in tot felul de activitati/ evenimente.
Felicitari domnule Cristian!
Mulțumesc, stimate domn, facem si noi ce putem :)
Da, asta chiar pare a fi o chestie foarte mișto.
Să șții că a fost mișto. Chiar mai mișto decât m-am așteptat, între noi fie vorba :))
Și mi se pare de admirat faptul ca oamenii au fost deschiși. Plm, o instituție de stat care să fie deschisă către social media, mai rar. Vorba aia, GG.
Imaginează-ți cum am rămas eu cu gura căscată când m-au întrebat dacă mă bag să aduc niște bloggeri… =))
Ma bucura articolul! Am lucrat acolo, stiu toate etapele prin care a trecut institutia, de la infiintare (2003), pana in 2013, cand am plecat eu! N-a fost usor, dar sunt acolo oameni foarte buni, din toate punctele de vedere! Si, cei mai multi sunt si foarte corecti!
O zi buna!
Felicitări pentru initiala lor și atitudinea ta! Se vede ca au om bun pe comunicare :) ! Încet, încet ne normaliza și noi. Sunt oameni în ANAF care muncesc mai rău ca la o corporație. Sa colecteze mai eficient și fără prea multe „comenzi” politice și va fi perfect!
Intrebarea ar fi daca ati deservit binele public pe bani sau nu. Cu mentiunea ca, daca o sa-mi spui ca nu, n-o sa te cred. De ce? Pentru ca nu esti credibil. De ce nu esti credibil? Hai ca stii tu!
Câtamai articolul! Bravos, mi-a plăcut mult.
Nu are importanta Bianca daca acesta e un articol platit sau nu- pentru ca acolo bati.
Simplul fapt ca poate sa faca putin mai transparent „capul” unei institutii este un bonus, daca mai ia si bani pentru asta, toata stima!
Sigur ca noi, cei „de rand” nu cu directori si presedintii companiilor de stat avem de-a face zi de zi. Ci – uneori- cu oameni simpli, nepregatiti, artagosi. Dar daca se doreste un dialog din cand in cand, daca ar ajuta la implementarea unor masuri, de ce sa nu existe?
Ce inseamna „prag de semnificatie fiscala”?