10.12.2016

Cum se face cimentul. Și diferența dintre beton și ciment

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

În timp ce noi, bloggerii din Bloggers Inc., hălăduiam prin fabrica de ciment Holcim de la Câmpulung Muscel și puneam poze și alea, alea, am văzut că mulți dintre cei care au ales să se uite la ce facem noi (vă mulțumim, stimabililor, vă mulțumim!) făceau confuzia (voită sau nu, asta este o altă discuție) între ciment și beton. Așa, ca o sinteză perfectă a ce zic eu aici, de departe întrebare zilei, cum ar veni, a fost: ”Și cum se face betonul la fabrica de ciment?” :))

Așa că, dacă tot am cules know how în timpul vizitei în fabrica Holcim, am zis să scriu aceste rânduri menite a 1. arăta cum se face cimentul 2. a arăta cum se face betonul 3. a arăta – logic, pe cale de consecință – diferența dintre cele două noțiuni.

Să începem așa cum se cuvine cu definițiile, luate din DEX.

CIMÉNT, (2) cimenturi, s. n. 1. Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește.

BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții.

Și acum să intrăm în chestiunile mai tehnice, de producție. Mă rog, așa cum le-am înțeles eu, adică nu vă așteptați să sparg norma cu explicații tehnologice și nuș ce, că așteptați degeaba, mă știți doar :D

Ca o punere în context, trebuie să știți că regula de bază pentru o fabrică de ciment este că trebuie să fie aproape de o carieră de calcar, ingredient de bază în producerea cimentului. Proximitatea înseamnă costuri mai mici de producție, desigur și, deci, prețuri mai mici la beneficiari.

Și tot ca o punere în context, mineralele care se folosesc la fabricarea cimentului sunt calciu, siliciu, aluminiu și fier. Ele se găsesc în calcar și în argilă. Și se mai adaugă și gips, așa cum puteți vedea în pasul final al fabricării cimentului, colea mai jos. Ia vedeți această fotografie, care arată toate ingredientele din care se face cimentul, un suvenir grozav, pentru care le mulțumim mult colegilor de la Holcim :)

IMG_1174

Pasul 1. Fabrica Holcim de la Câmpulung are cariera de calcar colea în deal, la nici 2 km, de unde calcarul, după ce niște concasoare puternice sparg minereul până îl aduc de dimensiunea unui pumn de destoinic om al muncii, este transportat pe o bandă rulantă până în fabrică.

Apropo de carieră, îmi povestea Bogdan, care este de loc din Câmpulung Muscel, că pe vremurile când era el copil, când ”pușcau” în carieră se auzea până hăt departe. Acum tehnologia este total diferită: se folosește derocarea. Care, pe scurt, înseamnă că se forează găuri destul de apropiate una de alta, se introduce explozibil și se dislocă o cantitate mică și controlată de calcar, procedeu care înseamnă mai puțină bubuială, mai puțină tremurare a pământului și mai puțin praf aruncat peste împrejurimi.

IMG_1124

Pasul 2. Măcinarea calcarului. În niște mori imense, în formă de cilindri, de vreo 50 de tone fiecare, cu diamentrul de 2,5 m. Acestea macină calcarul și îl transformă într-un fel de făină.

Pasul 3. Turnul de preîncălzire. Făina măcinată de mori intră într-un turn de preîncălzire (peste 130 m, cel mai înalt turn funcțional de la noi din țară). De ce preîncălzește materia primă în acest turn? Din rațiuni de eficientizare a procesului de producție, pentru că astfel se reduce timpul petrecut în cuptor. Pentru că materia primă iese din acest turn la o temperatură de 900 de grade, ceea ce înseamnă că este gata fezandată pentru cuptorul de la pasul 4.

Turn preincalzitor

Pasul 4. Cuptorul. Probabil cel mai spectaculos aspect al unei fabrici de ciment. Un cilindru imens, lung de 66 m și cu un diametru de 4,8 m, care se învârte constant și care prăjește cam 4.000 de tone de materie primă pe zi. Temperatura în pereții cuptorului ajunge la 2.000 de grade, iar materia primă cam pe la 1.450 de grade. Pereții cuptorului sunt căptușiți cu cărămidă refractară, altfel tubul de oțel nu ar rezista la o asemenea temperatură, desigur.

Pornirea cuptorului este o întreagă șmecherie. Pentru că se folosește pentru început gaz metan, după care, când stabilesc specialiștii din camera de comandă că a ajuns la temperatura optimă, intră cărbunii în acțiune, dar și – preferații mei! – alți combustibili produși de ecovalor din deșeuri (chiar vă recomand să intrați să citiți ce am scris despre ecovalor, pe mine m-a încântat!).

După cam o oră petrecută în cuptor, materia primă este scoasă afară și, astfel prăjită, devine clincher. Țineți minte acest cuvânt, clincher, pentru că el este sufletul și inima și creierul cimentului, cum ar veni :))

Cuptor

Pasul 5. Clincherul intră la măcinat. În niște mori imense, desigur. Spectaculoase și acestea. În interiorul acestor cilindri se găsesc niște bile de oțel, care sparg clincherul și îl transformă, după ce se adaugă în proporție de cam 5% gips, în praful acela fin pe care îl cunoaștem și pe care îndeobște îl numim ciment. Și gata :D

DSC_0193

Ce ați văzut mai sus reprezintă procesul de fabricare a cimentului.Sintetizat la maximum, desigur. Dar am ales această variantă prescurtată tocmai ca să vă faceți o idee clară. Dacă vă interesează detalii, dați și voi un google, bre :))

Acum să trecem la partea cu betonul. Care, v-ați prins deja (unii știați demult, știu) este diferit de ciment. Căci cimentul este o parte a betonului. Una fundamentală, desigur, dar doar o parte.

Betonul este compus din trei chestii mari și late și fine (la propriu :D): ciment, pietriș, nisip. Ok, nu e chiar așa de simplu pe cât pare când zic așa de simplu. Adică pietrișul este sortat înainte de a fi folosit, deci nu orice pietricele intră în componența betonului. Și este și spălat, pentru a fi îndepărtate impuritățile care ar afecta calitatea betonului. Așa, ca alternativă folosită de Holcim, în locul pietrișului se folosește și beton reciclat, adică – spus direct – beton de la demolări, spart în bucăți mici de dimensiunea pietrișului.

Cimentul, pietrișul (sau betonul reciclat, după caz) și nisipul sunt amestecate cu apă și astfel de obține betonul. Doar că există foarte multe rețete de beton. Și nu am pus în ghilimele cuvântul rețete pentru că fix așa se întâmplă. Clientul cere un anumit tip de beton, pe o anumită rețetă, iar Holcim ”gătește” această rețetă (ok, acum am folosit ghilimelele :D). În funcție de rețeta aleasă, se mai pot adăuga aditivi și alte componente, ca să se obțină betonul dorit de client.

Nu vă mai spun că există tot felul de tipuri de beton: cu priză rapidă, cu priză înceată, cu priză la umed etc. Deci – și aici vin pe felia chimică a lui Make – vă dați seama că partea de analiză și de testare și de tot ce ține de învârtit eprubete este o parte teribil de importantă dintr-o fabrică de ciment, care – vorba celui cu care am început acest material, face beton. Dar, cum nu mă pricep la de asta, mă rezum la a vă spune doar atât :)

Acestea fiind spuse, dragilor, trag nădejde că v-am luminat masiv pe temele 1. cum se face cimentul 2. cum se face betonul 3. diferența dintre cele două noțiuni. Vă las și cu un film, pentru cei care preferați această formă mai ochiometrică de documentare :D

Vă pupează tata chinezu, să fiți iubiți!

IMG_0437

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Terra Dacica, acești deraiați de la beneficiile societății capitalisto-nușcum

Trei motive mari și late ca să #Bike2Work

3 comentarii

  1. Cristin Dobrin
    miercuri, 17 iunie 2015, 17:27

    Și cum arată muntele ăla?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. delia
    marți, 23 iunie 2015, 10:15

    „preferații mei! – alți combustibili produși de ecovalor din deșeuri”

    Am locuit un an de zile in campulung Muscel, de fiecare data cand plecam din oras si ne intorceam, simteam un miros puternic intepator, chimic, care se regasea in toata zona orasului, si bineinteles clasica funingine vizibila cu ochiul, iarna pe zapada, cand citesc astfel de articole ma gandesc ca suntem la mii de ani lumina fata de civilizatiile dezvoltate si respir usurata ca am plecat din acel oras.

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
    • neagu ionut
      miercuri, 4 noiembrie 2015, 11:32

      1:) „preferații mei! – alți combustibili produși de ecovalor din deșeuri”
      – posibil sa fie preferatii tai insa daca ai stii cate lucruri oribile ies in urma arderii acestor „preferati ” ….cred ca te-ai razgandi. :) Nimic nu se va mai compara cu arderea gazului metan , dar ce sa-i facem daca economia vrea din ce in ce mai „ieftin”.
      -2:) ” cand citesc astfel de articole ma gandesc ca suntem la mii de ani lumina fata de civilizatiile dezvoltate” – Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie dintr-un singur motiv „HOLCIM chiar este altceva ” , nu spun ca sunt cei mai corecti , insa am vazut multe alte locuri din afara . Din zona „civilizatiile dezvoltate” , de cele mai multe ori sunt macar ca noi sau chiar mult mai jos. In mijlocul Europei am vazut lucruri pe care in tara nu l-am vazut …..Asa ca civilizatia este data de oamenii care conduc acele unitati , de valorile lor si de legislatia in vigoare…. si multe altele.
      -3:) Adevarul este intotdeauna la mijloc. :)

      Thumb up 1 Thumb down 0

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *