11.12.2016

Am ascultat pentru prima dată un album Papa Roach. F.E.A.R.

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Papa Roach. O trupă care mi-a atras atenţia în urmă cu ceva ani, dar nu la nivelul de său fiu fan sau ceva. Nici măcar la nivelul la care m-aş fi simţit în stare să ascult un album cap-coadă. Îmi păreau ok, pe stilul care se cânta atunci, în anii ăia, dar erau la capitolul „printre alţii” in my musical book.

Zilele trecute am ascultat ultima lor producţie „F.E.A.R.”. Tot albumul. Cap-coadă. O premieră, vă daţi seama. Şi am rămas fix la aceeaşi părere despre ei. Au un loc rezervat, cu succes, aş putea adăuga, la capitolul „printre alţii”.

Muzica lor nu reuşeşte să se lipească decisiv de mine. Adică, altfel spus, nu cred că băieţii prestează rău. Doar că eu, în nimicnicia mea, nu reuşesc să empatizez muzical cu ei. Îi simt că se străduie, că au un sound bun, că emană o energie corespunzătoare, doar că toate cam trec pe lângă mine.

Asta nu înseamnă că m-a deranjat să ascult albumul. Dimpotrivă. A fost o doză binevenită de energie în seara în care l-am ascultat şi la birou, a doua zi, într-o pauză competiţională, cum ar veni. Dar nu m-aş mai simţi în stare de încă o audiţie. Căci nu îmi găsesc nici o motivaţie să fac asta…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Lansare „Sahia Vintage”, scurtmetraje realizate la Studioul de Film Alexandru Sahia

Charles Darwin este sărbătorit în România printr-un eveniment interactiv

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *