08.12.2016

Duamne, ce m-am plictisit ascultând albumul lui Jennifer Hudson „JHUD”

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Probabil că unii vă întrebaţi „bre, dar cine dracu te-a pus să îl asculţi pe tot, dacă ţi-ai dat seama că nu e pe gustul tău?„. Şi aţi avea perfectă dreptate să întrebaţi asta. În apărarea mea (sanchi…), vă spun că de ceva vreme am luat decizia să mă forţez să ascult şi lucruri care nu sunt de nici o culoare pe feng shuiul meu muzical. Fix aşa am făcut şi cu Jennifer Hudson. I-am ascultat tot albumul „JHUD”, deşi de la prima piesă am ştiut că nu o să îmi placă.

Jennifer are voce, nu am cum să zic altceva. Doar că o foloseşte pe 1. un stil care mie îmi dă fiori pe alocuri… 2. prea se strofoacă să se arate că ştie cânta şi îi iese de multe ori pe invers 3. calitatea compoziţională a pieselor dă cu virgulă masiv. Mai multe nu are rost să vă spun, căci v-aţi plictisi şi voi, şi eu. Eu din nou.

Am înţeles că e ceva actriţă, cu oareşce succes. Nu am avut chef să caut mai mult. Pentru că, e clar, nu sunt în target. Şi nu fac parte în nici un caz dintre cei care i-au cumpărat peste 1 milion de albume în ultimii ani…

Vă mai spun doar atât: ştiţi cu cât drag am ascultat nişte Judas Priest după chinul cu „JHUD”? :D

Hai să vă dau, totuşi, o piesă. Singura care mi s-a părut ok. Ish.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Concurs: ofer o invitaţie dublă la Quidam – Cirque du Soleil

No Cities to Love by Sleater-Kinney. Sau cum să tragi de punk să nu moară

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *