09.12.2016

Billy Idol – Kings & Queens of the Underground. O ureche îmi plânge, una îmi râde

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Billy Idol. Unul din demenţii frumoşi ai rockului. Am crescut cu el. Îi ştiu toate piesele. Fără să fie o voce extraordinară (dacă este să o analizăm cu ambitusuri şi de astea), dar cu acel „ceva” teribil, pe care nu mulţi îl au. Artist care stă bine merci în locul ăla special al lui din coraconul meu :)

Am aşteptat cu mare interes „Kings & Queens of the Underground„, ultimul lui album, scos după aproape 10 ani. Nu pot spune că aveam aşteptări de alea de să mă dea pe spate, căci oricum ştiam că îmi va gâdila corespunzător feng shuiul muzical. Pentru că mie îmi place Billy Idol. Punct.

Unul din motivele pentru care am aşteptat acest album a fost că Billy a decis să îl ia în barcă, din nou, pe splendidăciosul chitarist Steve Stevens, una din febleţile mele când vine vorba despre chitarişti (încă îmi sună în coracon ce a făcut Steve pe albumul „Exposed” al lui Vince Neil…). Căci, aşa cum îmi place Billy Idol, aşa îmi place şi Steve Stevens, adică necondiţionat.

O ureche mi-a râs când am ascultat albumul. Pentru că este fix ce te-ai fi aşteptat de la Billy. Este el pe album, aşa cum îl ştim şi cum ne place. Este un album bun, care te coafează masiv. Sigur că, dacă aş fi cârcotaş, aş putea spune că m-aş fi aşteptat mai mult după atâţia ani de pauză. Şi că nici una din piesele de pe „Kings & Queens of the Underground” nu este memorabilă. Dar nu o să spun nimic. Pentru că m-am bucurat să asculta albumul, iar asta îmi este de ajuns.

Totuşi, cealaltă ureche mi-a plâns. Din cauza lui Steve Stevens. Nu pentru că Steve nu şi-ar face treaba excelent, aşa cum prestează el îndeobşte. Ci pentru că nu a prestat pe album mai mult decât a făcut-o :) Tare mi-aş fi dorit să aud mai mult chitară, să îl aud pe splendidăciosul ăsta cum ne plezneşte cu trilurile lui, aşa cum o face de ani de zile… Steve este, oricum, parte esenţială din acest album, potenţând excelent vocea lui Billy, doar că este în background, ca să zic aşa. Ceea ce, pentru reuşita albumului per total, presupun că aşa s-a dorit. Doar că eu, v-am spus, la nivel personal, aş fi vrut mai multe corzi :)

Una peste alta, dau un 8,5 albumului. Şi îl recomand cu drag spre ascultate. Dacă nu aţi făcut încă asta, desigur :)

Vă las cu câteva piese de pe album. Aşa, ca să simţiţi gustul. Dacă nu aţi făcut încă asta, desigur :)


billy idol kings and queens

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cum m-a făcut Marius Chivu să îi acord vreo 2 ore şi un pic a doua zi de Crăciun

Se caută voluntari în Cluj şi Bucureşti pentru a preda două ore unor copii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *