Foarte fain experimentul chitaristului Wayne Krantz pe albumul „Good Piranha/Bad Piranha„. Adică să pornească de la 4 piese cunoscute (printre care şi ultra-celebra „U Cant Touch This” a lui MC Hammer) şi să se joace pe ele în două direcţii. Prima direcţie: doar tema pieselor este luată în discuţie, cum ar veni, restul nu are nici o legătură cu originalul. Direcţia 2: fiecare piesă originală este luată la pilă de două ori pe album, versiunile fiind total diferite.
Tot pe partea de joacă muzicală faină trebuie spus că primele coveruri (să le zicem aşa, deşi nu sunt chiar de chiar :D) sunt cântate cu Nate Wood la bass şi Keith Carlock la tobe, după care, în cea de-a doua variantă a coverurilor, Nate trece la tobe, iar bassul este luat în primire de Tim Lefebvre şi iese ce iese. Adică un jazz rafinat, un picuţel cam abscons prin părţile esenţiale, dar numai bun pentru nişte momente de delectare muzicală, ştiţi voi, de alea când eşti doar tu cu tine :)
Ce mi-a plăcut mult la Wayne a fost că, deşi se simte la greu teribila tehnică pe care o are, nu face exces de ea, adică nu se strofoacă să ne arate pe sistemul „ia uitaţi la mine că cum mă ştiu cu chitara” :)) Ci cântă natural, frumos, ca să ne bucure pe noi, cei care ascultăm, nu ca să se arate el tare şi mare.
Şi, ca să explic titlul, ideea este că Wayne and co ne-au arătat că poţi porni de la o piesă clasică şi nu să faci un cover în care să schimbi trei note şi să modulezi nişte sunete şi atâta tot, ci poţi face cu totul şi cu totul alte piese, pornind de la tema originală. Şi încă două de fiecare! Depinde doar de tine, cel care iei la pilă originalul :)
Recomand albumul cu maximă seriozitate. Eu l-am ascultat pe Zonga. Voi treaba voastră de unde faceţi rost de el :)) Dau un 9 mare şi tare albumului, cu menţiunea că l-am pus spre reascultare.
1 thought on “Nu contează originalul, contează cine face coverul. Vezi Wayne Krantz – Good Piranha/Bad Piranha”
Pingback: Despre "albumele de Sărbători". Exemplu de "aşa nu" cu Ashanti şi LeAnn Rimes - Cristian China Birta