09.12.2016

România este ţara lui Victor Ponta, dar şi a lui Alexandru Tomescu. Şi invers

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Bucureşti, octombrie 2014. La trecerea de pietoni din Piaţa Romană. Aşteptam, alături de vreo 20 de oameni, culoarea verde a semaforului. Ne uitam pe sistem automat la un poliţist, care făcea exces de zel în dirijarea circulaţiei. Se pune culoare verde. Câţiva pietoni încep să traversez. Puţini. Restul am stat pe loc, pentru că poliţistul era în poziţia aia regulamentară că nu noi avem prioritate, deşi era verde la semafor, ci maşinile. Perfect pe Codul Rutier, de altfel.

Apare brusc o motocicletă de poliţie, cu toate luminile de avertizare în funcţiune. Se opreşte cu o frână lângă o bătrânică (ajunsă cam pe la jumătate trecerii de pietoni – între timp toţi ceilalţi care începuseră să traverseze cu ea se retrăseseră pe trotuar) şi începe să strige la ea „doamnă, nu vedeţi că e coloană oficială, ce Dumnezeu?„. Bătrânica se uita speriată şi nu înţelegea ce vrea de la ea.

Trece coloana oficială. Venită dinspre Piaţa Victoriei, de la Guvern. Hai să zicem că era Ponta (cam ştiu cum arată dispozitivul de protecţie pentru primul ministrul, deci pot zice asta). Pleacă şi poliţistul cu motocicleta. Dar bătrânica nu a scăpat de reproşuri, căci s-a îndreptat poliţistul pedestru, „titularul” intersecţiei, către ea şi a început şi el să o certe.

Am traversat, în cele din urmă. Printre înjurăturile celor din jurul meu la adresa celor din coloana oficială şi a poliţiştilor care au speriat-o pe bătrânică. Ajuns pe trotuarul de la coloane, l-am văzut pe Alexandru Tomescu, pe bicicletă, venind din sensul opus, dinspre Universitate. Mergea regulamentar, liniştit, firesc. S-a oprit la semafor, s-a dat jos de pe bicicletă şi a aşteptat culoarea verde. După care a plecat la fel de regulamentar, liniştit, firesc.

Mi-am dat seama atunci că România are marea şansă de a avea, printre Ponţi, Băsesci, Macoveişti şi Iohannişi şi câte un Tomescu. Şi că asta ne face să avem motive să nu plecăm din ea, să mai avem încă încredere că mai putem avea încredere.

Mulţumesc, maestre, mulţumesc.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ia să vă uitaţi pe oalacubunatati.ro când mai vrei să comandaţi mâncare

Cum îmi era dor de #cluj, hai că vin la Cluj International Jazz Festival :)

6 comentarii

  1. luni, 13 octombrie 2014, 15:36

    :D nu era Ponta. Ponta e în Bacău :P :))
    http://gov.ro/ro/prim-ministrul/agenda

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • luni, 13 octombrie 2014, 15:39

      Unde am zis eu ca azi s-a întâmplat? Şi era Ponta, colega, trust me, ştii că ştiu ce vorbesc…

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. luni, 13 octombrie 2014, 15:38

    gen..ce a înțeles Ivan din frumosa iscălitură. :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 13 octombrie 2014, 15:43

    :) Stiu ca stii!
    Ideea e că mai avem câte un Tomescu… ;)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. joi, 6 noiembrie 2014, 14:53

    […] săptămânile trecute o scurtă istorisire de pe blogul lui Chinezu despre “București – locul unde totul este posibil“, de la prostie imensă până la lucruri bune și frumoase precum o întâlnire la semafor […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *